Au rămas doar două frunze
În vîrful copacului…
Celelate au căzut demult
Suflate de furtunile timpului vitreg.
În iarnă, doar ele vor înfrunta gerul,
Abia vizibile de sub zăpezile uitării albe
Sfidînd toate legile naturii.
Dar vine,
Întotdeauna vine Primăvara
Cu dezgheţul ei dezmăţat!
Pădurea va fi din nou tînără şi verde
Strălucind impetuos.
Şi alte frunze, şi vlăstari, şi fire, şi tot!
Crescîndu-şi locul sub soare!
Culori! Arome! Seve!
Şi doar două frunze
În vîrful copacului
Vor supăra ochiul
Şi încălca armonia locului
Prin urîţenia lor zbîrcită...