4 novembre 2014
2
04
/11
/novembre
/2014
11:13
Nu mai reuşesc să scriu vre-un gând închegat ca lumea
(De parcă lumea ar fi creat ceva înghegat pînă-acum !)
Mă războiesc cu metafora: să scap de ea...
Dă-mi, Doamne, un gând fără arabescuri,
Curat ca lacrima!...
Anume aşa : de-o platitudine stearpă
Precum rândul de mai sus,
Străveziu ca apa de izvor,
Răcoritor,
În care să-mi sting…
