Timidă
Ca un copil cioplind
În chipul unui străin,
Primăvara,
Sfidînd cataracta iernii,
Se strecoară, verde,
În retina ochiului
Prins în cristale
Simetrice de gheaţă.
Perfidă
Această topire a iernii,
Copilăroasa...
Hai, fii cuminte!
Hai, fii serioasă!
Şi iată: văd o trecătoare:
Cumpără pîine lăcrimînd.
„Te doare?”
„Nu am nimic, băiete, nu am nimic.
E doar blestemata de DE SÿVE, "Nature en l'arme"
Primăvară...”
Şi iată: plîng fără vină
Oameni în stradă,
Şi-alerg de la unul: „Te doare?”
La altul: „Te doare?”, „Te doare?”,
„Te doare?”, „Te doare?”, „Te doare?”...
„N-avem nimic, băiete,
Simţim doar aşa, un fel de...
Dezgheţ...”
„N’avem nimic, băiete, n-avem nimic;
E doar (ne)simţita
De Primăvară...”
