Totuşi, cît de mult bine ne-a făcut Huntergate ! Este ca o cură de psihanaliză : se verbalizează ceea ce oricum toată lumea ştie, dar nimeni nu îndrăzneşte s-o recunoască, sperînd, oarecum naiv, ca aceste convingeri să rămînă abstracte…
Într-adevăr, idea „toţi sunt corupţi” se aplica tuturor politicienilor la general şi nimănui în particular (Căci sunt "baieţi de-ai noştri", nu ? Ş-apoi aşa de bine vorbesc „la televizor”…).
Iată însă că atunci cînd sunt vehiculate nume şi cazuri concrete ne îngrozim. Ne sperie ceea ce ştiam ?… Ori mai degrabă faptul că un caz concret presupune o reacţie şi o acţiune concretă, or fiecare înţelege că reacţie nu are de unde veni ? Ne sperie că suntem puşi în faţa unei demonstraţii factuale că „statul de drept” şi Moldova sunt nu planete, ci galaxii diferite?…
Şi totuşi sunt ferm convins că tam-tam-ul acestui început de an este probabil mai benefic pentru Republica Moldova decît oricare terapie individuală sau de grup. În sfîrşit apar semne care denotă că avem şi premise de societate democratică incipientă !
Cîte nu ne-a fost dat să aflăm în ultimile săptămîni şi zile ! And more to come ! Să preferăm oare „liniştea” ambiantă de acum cîţiva ani ?
Dar oare nu este la fel de pasionant să „cartografiem”, odată şi pentru viitor, tot beau-monde-ul mediatic şi nu numai ? Să înţelegem who is who ? Oare nu e mai bine să ştim cine sunt „pupcuriştii” şi cine „vînduţii” ?
Începutul este promiţător. Show must go on ! Păcat de victimile colaterale…
Imagine: Yannick Le Quilleuc
