Iar dacă va veni la tine să-ţi spună că sunt un hoţ,
Să nu-l alungi, ci să-l crezi.
Ia apoi un sac cît mai mare şi vino pînă la mine
Să recuperezi ce ţi-am furat,
Am să-ţi torn vin, am să te pun la masă şi vom bea, şi vom mînca,
Şi la plecare am să-ţi pun în traistă cămaşa de pe mine
De ruşine să nu ieşi din casa mea cu sacul gol.
Şi dacă va veni la tine să-ţi spună că sunt un minciunos,
Să nu-l alungi, ci să-l crezi.
Adună o armată de justiţiari – avocaţi, grefieri, judecători şi călăi –
Şi veniţi cu toţii la mine,
Şi vom bea vin din acela care se bea
Doar la ultima masă.
Şi am să vă mai spun o minciună,
Şi va fi într-atît de frumoasă,
Încît veţi pleca convinşi că mi-aţi
Rupt, cu carne şi oase,
Mărturia supremă, adevărul sublim,
Dulce ca o fatală cupă cu venin.
Şi dacă va veni la tine să-ţi spună că sunt un asasin,
Să nu-l alungi, ci să-l crezi.
Ia-ţi un topor sau o puşcă, sau un tun
Şi vino la mine să te răzbuni.
Şi, cînd voi scăpa de primul tău glonte,
Am să iau un urcior cu vin bun
Şi am să te chem să stăm în ambuscadă,
Vom sta tupilaţi în acea iarbă,
Numai bună de fîn pentru vaci,
Pînă ni se vor împleti rădăcinile-n barbă
Şi vom umplea cîmpia cu paragină dalbă...
Şi cînd va trece victima-n preajmă
Am să-l întrebăm cu smerenie:
„Ce mai faci, omorîtule, ce mai faci?”
Iar dacă va veni la tine să-ţi spună ca sunt un om bun,
Să nu-l crezi. Alungă-l!
Căci ce poate avea bun un tip
Ce bea vin cu fiştecare
Care-i bate la uşă?
Imagine: Anie Müller
