Nu sunt poet 
Şi nu pretind
La această nobilă
Poreclă
Chiar dacă mă apucă
Uneori
Vorba
Pe dinainte
Şi-mi scapă(ră)
Degetele
Pe taste.
Ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc !
Cad semnele
Ca din pod
Şi-mi gîdilă
Buricele degetelor
Ca un regiment de
Cavalerie grea
De cuirasaţi "Cuirasaţi francezi", Ernest Meissonier
Uneori
Ca un iureş
De husari învăpăiaţi
Alteori
Despicînd
Oraşul taciturn.
Toate sunt bune
Din moment ce
Ies scîntei
De sub copitele
Cailor înfocaţi…
Şi eu
General nemilos
Aplecat
Deasupra hărţilor
Îmi trimit
Regimentele
La moarte si(n)gură
Săbii fîlfîind
Contra
Abrams
T-90
Leclerc
Merkava
Leopard
Sau ce mai au ei acolo…
Nu, nu sunt poet…
Căci e-atîta sete
De scîntei
Şi de sînge
Pe cîmpuri de luptă
Încît nu mai e loc
Pentru poezie.
