Atletism

Cam s-au înteţit alertele

Despre un sfîrşit iminent...

Calendarele mint,

Politicienii mint,

Previzioniştii au greşit,

Filozofii au dubii,

Preoţii jubilează.

Poeţii? Constanţi: delirează!

M-aţi convins!

În faţa incertitudinii certe

Vin cu un răspuns simetric:

Am decis să trăiesc veşnic!

Şi nu in spiritus sancti,

Ci în carne şi oase!

Acum, eu nu sunt atlet...

Nici al Domnului

            (ca să fiu avantajat de arbitraj),

Nici barem atlet-punct

            (din acei care îşi pierd

disperat timpul şi sudoarea

            în curse stupide, istovitoare,

pentru trei oase,

                                    dintre care doar unul din aur).

Veşniciile sunt chestii serioase

Şi eu, care nu sunt atlet,

Am zis că am nevoie

De antrenament.

Am început cu distante mici

            (acum o lună am practicat

                        veşnicia cu nişte amici

                                   timp de cîteva ore într-o crîşmă).

A fost un test reuşit

             (deşi am recuperat greu a doua-zi).

Am mărit apoi distanţa:

O săptămînă cu alternanţe.

Din nou succes! Am intrat în ritm

            (dar a fost mai puţin intens).

Azi am început să trăiesc veşnic

Pentru o lună continuă

            (dar la intensitate minimă).

La vară voi merge la ţară

Să practic veşnicia acolo,

Direct la sursă.

La anul planific o cursă

Mai lungă: voi trăi veşnic un an!

Pe bune, ce-i aici complicat

            (nu-i posibil, zici?

                        dar ai încercat?)?

Eu unul fac antrenamente regulate:

Veşnicie pe burtă,

Veşnicie pe spate,

În picioare şi culcat,

Drept şi pe-o parte.

Am trăit veşnic în toate poziţiile

Practicate.

Mă mai antrenez şi,

Peste 50 de ani, cred,

Voi fi gata!

Imagine: P. Picasso