Pe 25 Octombrie blogul pe care îl citiţi chiar în acest moment şi care se numeşte (probabil nu prea inspirat) „Un PUNCT din .FR” a împlinit exact 4 ani!
Nu e mult, dar nici puţin nu este. Un copil la cei patru ani ai săi aleargă deja bine pe picioare, inventează poveşti, este sincer, căci minciuni încă nu ştie a spune, iar scornelile lui nu sunt decât roada imaginaţiei hiper-abundente. Unii la patru ani ştiu deja să citească. Se găsesc şi din acei care scriu, încă neîndemânatic, cuvinte şi chiar scrisori pentru Moş Crăciun…
Cam pe toate astea le ştie şi PUNCT-ul din .FR. Anul care a trecut a fost unul cât se poate de intens. Deşi blogul ar putea fi şi ceva gelos. Multe din textele pe care i le dau, sunt împărtăşite şi cu alţii... Mai mult, chiar sunt scrise iniţial pentru alţii!
Dar pentru ca să-i fac parte dreaptă, îi rezervez exclusivitatea pentru ce am mai drag: impresiile despre cărţile citite, poveştile şi poemele. Eu zic că este un deal bun şi onest pentru faptul că-mi poartă în spate acele 88 de texte (Jur pe capul blogului! – nu am făcut-o intenţionat! Acest 88, exemplar de simetric, orizontal, vertical şi pe diagonală, 6 infinituri suprapuse, perfect divizibil la cei patru ani ai săi, este fatumul întruchipat!) scrise anul acesta.
I-am mai făcut un cadou blogului: i-am cumpărat un nume de domeniu, deşi aici el ar putea să-mi dea dojenitor din deget: „Auzi?, cică mi-ai făcut un cadou... Pe naiba! Nu-ţi este ruşine? Ţi-ai ales numele tău drept domeniu şi nu pe al meu!”. Mda... aici are dreptate, dar ce să-i faci? Chestie de copyright. Dacă te-ai fi descurcat şi tu cumva, frate-blog, să-ţi mai atragi şi alţi autori, atunci am sta de vorbă altfel, aşa însă... Vei rămâne al meu.
I-am schimbat puţin şi înfăţişarea. Nu prea brutal, să nu-şi ia nasul la purtare prea mult. Noi cu blogul suntem educaţi altfel, fără fiţe şi cu sobrietate la veşminte. Îi mai datorez câteva ameliorări în structură care vor veni curând şi vom fi împăcaţi.
Nu ştiu dacă ne-am făcut mai buni ori mai răi în patru ani. Suntem pur şi simplu diferiţi decât am fost... Nu-i stă bine cuiva, nici chiar unui blog, să se aprecieze în public. E destul s-o facă ceilalţi, adică Măriile Voastre, dragii şi atât de preţioşii mei Cititori.
Iar noi vom mai scrie. „Atât cât n-o apune luna”... Iar dacă va apune, vă vom anunţa din timp.
