/image%2F1507337%2F20230122%2Fob_139492_i-want-ukraine.jpg)
Numai leneșul nu a scris despre propaganda putinistă, despre războiul hibrid și informațional, despre "soft power" și miliardele cheltuite de regimul kremlinist pentru a alimenta toată această mașinărie la nivel global.
Vom restrânge considerabil aria acestui ocean tematic asupra căruia vor stărui cercetători și chiar institute întregi pe viitor (nu am dubii la acest capitol) și ne vom referi în rândurile care vor urma doar la un singur subiect, periferic pentru mașinăria propagandistă putinistă și central pentru noi.
Cu acest mic subiect pentru ea, dar enorm pentru noi, propaganda putinistă a dat-o-n bară. Nu avem de unde ști care-o fi cauza. Poate că, elementar, e o chestie de organizare: departamente diferite se ocupă de România și de Republica Moldova. Poate că e la mijloc ceea ce americanii numesc „path dependency”: orice decizie următoare depinde de deciziile luate anterior.
Despre ce anume vorbim? Despre cum tratează Unirea propaganda putinistă în Republica Moldova și în România. Vă asigur, e de-a dreptul fascinant!
În Republica Moldova subiectul este chiar mai vechi decât Republica Moldova însăși. Încă de pe timpurile rămase în memoria colectivă drept „mișcarea de renaștere națională” kremlinul a combătut orice mișcare unionistă, considerând, pe bună dreptate, că Unirea este pericolul nr. 1 pentru moscova. De atunci nu s-a schimbat mare lucru. Toate forțele kremliniste din Republica Moldova au fost și sunt categoric antiunioniste.
În România subiectul respectiv nu a interesat mult timp aghentura rusească. La modul general România nici nu prea a fost prezentă pe agenda de lucru a serviciilor din rusia. Între timp însă, kremlinul a făcut din Ucraina obiectivul său primordial, iar pentru a-și atinge scopurile au fost desfășurate acțiuni de amploare pe frontul informațional în toată lumea. Dacă nu știați, șeful statului major actual al armatei ruse este și unul din părinții conceptului războiului hibrid.
În țările imediat limitrofe moscova a alimentat masiv un anumit soi de mișcări ultra-naționaliste în speranța ca ele să capete cât mai multă pondere în fiecare din state și să alimenteze continuu revendicări teritoriale Ucrainei. Ungaria Mare, Polonia Mare, România Mare... Acest concept este mult mai recent și este pus în aplicație în calitate de suport informațional pentru războiul din Ucraina. Aceste mișcări sunt toate anti-ucrainene, pro-ruse, anti-europene si anti-americane.
Uite-așa ne pomenim cu o situație destul de stranie: în România propaganda putinistă alimentează unionismul, iar în Republica Moldova îl combate! În ambele cazuri, însă, marele inamic rămâne Occidentul: UE, SUA, NATO, etc.
Și astfel putem constata două discursuri diametral opuse: în România europenii și americanii sunt acei care ne-au împiedicat să ne unim, iar în Republica Moldova americanii sunt acei care vor să ne unească și sunt principalii inamici ai Independenței Republicii Moldova!
Discursurile respective nu pot coexista decât dacă spațiile informaționale nu comunică.
