Vin ruşii? Ori ba?

Vin - vin. Nu vă faceți iluzii. Și dacă ar exista un singur lucru care ar trebui să-l rețineți din absolut tot vacarmul mediatic la acest subiect, scurta sintagmă „Vin rușii” e suficientă. Ea trebuie încrustată undeva pe scoarța cortexului ca o axiomă și toate deciziile (daca aveți puterea de a decide ceva) sau atitudinile (aici toți suntem actori și factori de decizie) să pornească de la constatarea respectivă.

Nu am avut intenția să scriu la subiectul respectiv, căci e supraproducție de texte la capitolul dat, dar multitudinea de reacții din spațial public și, mai ales, aiurelile care plouă de peste tot mă fac să intervin cu câteva aserțiuni pentru a clarifica niște aspecte care deseori deplasează discuția spre zone stratosferice ale absurdului. Să purcedem! Pe pucte:

Va începe Rusia un război în Ucraina, ori ba?

Întrebarea respectivă conține deja un fals. Războiul în Ucraina a început în 2014! Acest război a luat deja viața a peste 15.000 de persoane, a cauzat un număr de aproximativ 2 milioane de refugiați. În urma acestui război Rusia a anexat peninsula Crimeii și a creat două entități separatiste la Estul Ucrainei. Despre ce început vorbim? Războiul a fost deja început și a fost început de Rusia. Nimeni nu a atacat în niciun fel (nici nu există, de altfel, așa nebuni pe glob) Rusia. Nici un soldat sau mercenar ucrainean nu a intrat cu arma în mână în Rusia în 2014. Occidentul însă a tăcut, a acceptat evenimentele, aplicând Rusiei doar niște sancțiuni sumare care nu au afectat mult regimul lui Putin. Dimpotrivă, i-a permis lui Putin să creadă că e stapân pe situație și că are carte blanche în spațiul ex-URSS.

„Poate că Putin e rău pentru noi, dar el apără interesele Rusiei. Pentru Rusia el e bun. Merită respect.”

De câte ori mi-a fost dat să aud argumente din acest șir logic!.. Și cu cât mai puțin cunoaște omul realitatea din Rusia, cu atât mai mare e probabilitatea să enunțe inepții similare. Corolarul: cu cât mai departe în Occident - cu atât mai des poți auzi afirmații de acest gen. Adevărul e de cu totul altă natură: acțiunile lui Puțin au fragilizat Rusia, au destabilizat sistemul ei economic, au cauzat o scădere drastică a nivelului de trai și a puterii de cumpărare a cetățenilor ruși, în mod special a păturilor sociale vulnerabile și de mijloc. Despre prestigiul mondial al Rusiei nici nu mai vorbim. Altădată invitată la masa celor mari, astăzi Rusia e o țară-paria... Nici chinezii nu mai vor să vorbească cu Putin.

„Putin e nevoit să se opună Occidentului care amenință Rusia”

Înca o prostie monumentală care e tirajată de „soft power”-ul rusesc de ani buni. Lista războaielor declanșate de Rusia după implozia URSS-ului în țările din vecinătatea ei imediată e suficient de lungă pentru ca o minte lucidă să uite o dată și pentru totdeauna de idea însăși că cineva în Occident ar amenința cumva Rusia. Dimpotrivă, occidentalii (me refer la oficialități) au fost mereu foarte ingenioși și creativi pentru a găsi justificări tuturor agresiunilor Rusiei în vecinătate. S-a ajuns până la aceea ca, în 2008, Georgia să fie acuzată de declanșarea războiului atunci când armata rusă înainta în territoriul gruzinilor, pe când niciun ostaș georgian nu a călcat pământ străin. Și Putin a prins la curaj. An după an, război după război, Puțin a însușit că Occidentul nu se va opune...

„Americanii îl provoacă pe Putin”

Mai degrabă americanii, europenii, prin inacțiunea lor de-a lungul anilor l-au încurajat continuu pe Putin să atace și să genereze conflicte militare. Pentru acei care au uitat: în 2014 Rusia și-a încalcat propriul angajament prin care a garantat Ucrainei inviolabilitatea frontierelor în schimbul renunțării la arsenalul nuclear. În chiar aceste zile Rusia încalcă convenția de la Viena (Rusia a semnat-o) care regulamentează foarte strict deplasarea de trupe militare în afară de localitățile dislocării și care stipulează că vecinii trebuie informați detaliat despre mișcări de trupe.

Concluzii: multitudinea de „analiști” și „experți” la subiectul respectiv depășește, cred, masa de epidemiologi și virologi din ultimii doi ani. Dar opinii care ar da dovadă de o înțelegere clară a situației sunt mai puține decât degete la o mână. Cei mai lucizi la subiectul respectiv sunt, oricât de straniu nu ar părea, chiar rușii. Desigur nu acei din armata informațonală putinistă. Dar, din păcate, ei scriu și enunță rusește...

Voi simplifica: acțiunile lui Puțin nu au nimic cu relația Rusiei sau a apropiaților lui Putin (așa numiții oligarhi) cu Occidentul. Cauzele agresivității Rusiei sunt numai și numai interne! Regimul lui Putin caută disperat posibilități de a se menține la putere. Conștienți de faptul că puterea lor a pierdut orice urmă de legitimitate, ei și-o construiesc inventând permanent dușmani atât pe exterior, cât și pe interior. Al doilea element este edificarea unei mitologii întregi despre o misiune aproape mistică a lui Putin. Nu vom strădui aici asupra componentelor semantice ale acestei „misiuni supreme”, căci e la suprafață. Regimul putinist devine din ce în ce mai dur cu orice formă de gândire ostilă puterii pe interior și extrem de agresiv pe exterior.

În mare, nu există nimic inedit în această „evoluție”. Totul decurge exact după modelele pe care le-am cunoscut și studiat (la capitolul „studiat”, din păcate, nu sunt deloc sigur) pe durata secolului XX...

Să revenim acum la întrebarea inițială: vor intensifica rușii războiul în Ucraina?

Există doar o singură condiție pentru ca acest război să nu capete dimensiuni apocaliptice: dacă regimul putinist vă înțelege că acest conflict îi va fi fatal. Și mai simplu spus: daca vreți să nu fie război „mare” – înarmați ucrainenii! Nu există altă soluție...

P.S.: Condiția de mai sus este una necesară, dar nu și suficientă... Din păcate, regimul putinist beneficiază, abslut inexplicabil, de suportul unei armate întregi de „idioți utili”. De la antiamericaniști rudimentari și până la toți acei care ne conving de atâtea zile că totul e doar bluff... Și cu cât mai mult circulă această opinie, cu atât mai aproape e „războiul”...