Săptămâna în care am aşteptat războiul

Agenda națională a trecut definitiv pe planul secund de când amenințarea unui "mare război" planează asupre Europei orientale. În Republica Moldova acest război a luat forma unei creșteri permanente a prețurilor la gaze și produse petroliere. Și în această săptămână au fost anunțate scumpiri...

Nu-i vorbă, prețurile cresc peste tot în Europa, dar Republica Moldova nu are suficiente resurse pentru a rezista o lungă perioadă presiunilor și nu a fost capabilă să-și asigure, timp de 30 ani de „independență”, măcar posibilitatea tehnică da a ieși de sub papucul Gazpromului...

Acum Gazpromul își va face de cap cum vrea el... Spre exemplu, mărirea retroactivă a tarifelor anunţată săptămâna trecută. Cum vă place? Dar eu cred că Moldovagaz va da dovadă și pe viitor de creativitate. Găgăuzia (cel puțin, unii de acolo) a anunțat că ar vrea să negocieze separat prețurile pentru gaze cu Gazprom. De ce? Fiindcă rolul Găgăuziei este exact același ca și rolul Transnistriei. La momentul potrivit ei vor executa ce au de executat.

Destabilizarea situației, crearea unei mișcări de contestație, haos, nemulțumire... O supărare socială poate lesne fi direcționată într-o direcție sau alta... Europenii înțeleg asta și sunt disponibili să ne ajute cu bani, conștienți că altceva nu pot face pe termen scurt. Să sperăm că vor mișca pe viitor.

În rest... E o perioadă foarte anxiogenă și nimic nu ne permite să fim prea optimiști. Să nu uităm că Rusia are armată în coasta noastră, iar ce ordine vor primi în caz de escaladarea războiului început în 2014 (să fim conștienți de faptul că nu e un conflict „nou”!) nu putem şti. Pot s-o ia spre Est. Dar dacă o apucă spre Vest? Mă amuză optimismul unora. La fel precum mă amuză „prognozele” încrezute, oricare-ar fi ele, ale altora...

Niciun raționament nu ține... Fiindcă ceea ce se întâmplă nu are cauze raționale. Pentru a deduce un raționament ar trebui considerat iraționalul. Dar câți o înțeleg? Pentru moment mă bucur și eu de fiecare zi de pace și de oricare din evenimentele care îndepărtează războiul...

Cam atât...

Poate cel mai important lucru: săptămâna care a trecut, pe 24 ianuarie 2022, s-au împlinit 163 de ani de la Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Pe harta Europei apare România. Ceea ce numim astăzi „Basarabia”, din 1812, era deja sub ciubota imperiului rus. Așa cum ramâne și astăzi...

Nu știu de ce îmi amintesc zilele astea de cum închinau mereu buneii noștri: „Să fie pace!”...