Visul european al R. Moldova se amânӑ sau Fumisteria europeanӑ 2

Sursa: https://www.presedinte.md/

La doar o sӑptӑmânӑ de la triumfala victorie a PAS-ului la scrutinul parlamentar nou-aleasa președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, a plecat la Batumi, în Georgia, unde a avut loc (pe 19-20 iulie) o întrevedere între președinții Ucarinei, Georgiei și Republicii Moldova. Pe fotografia protocolară cei trei președinți, Salome Zourabichvili, Volodymyr Zelenskyy și Maia Sandu apar flancați de Charles Michel, Președintele Consiliului European.

Această fotografie s-ar potrivi de minune pe simbolicul monument funerar al visului european al Republicii Moldova.

Vom reveni la această poză-simbol, dar nu înainte de a ne lămuri cu ceva primordial: pentru ce anume au votat cetățenii Republicii Moldova la ultimul scrutin?

1. Au votat împotriva „hoților” (acei care au „capturat statul”) care, chipurile, sunt principalii responsabili de toate relele care se abat asupra Republicii Moldova. Să trecem peste faptul că această idee a fost inoculată insistent alegătorului timp de câţiva ani de zile (nu că nu ar fi fost motive, nu vom merge până la a afirma că Republica Moldova e o țară în care nu există corupție, dimpotrivă: corupția în Republica Moldova este o boală cronică, iar rădăcinile ei își trag seva din straturile profunde ale istoriei și nu sunt nici un fenomen nou, nici legat de o persoană anume). Dar a lupta împotriva corupției e precum ai lecui o boală virală cu paracetomol: combați efectele bolii, nu și cauza.
2. Au votat împotriva cuplului Voronin – Dodon, reuniți firesc după separarea de după 2009, și au votat împotriva lor până și acei care nu neapărat împartӑşӑ idealuri occidentale și pro-europene. Fiecare apariție în public a celor doi mirosea fatal a naftalină. Total depășiți de... timp și istorie, în afară de nedumerire și respingere acești doi nu mai sunt capabili să genereze alte sentimente. Vom trece și aici peste faptul că PAS (pe atunci – ACUM) nu au ezitat să coalizeze cu Dodon atunci când oportunismul politic le-a dictat acest... pas. Argumentul „votului util”, un instrument pe care îl voi califica de profund antidemocratic, a funcționat și el din exact același motiv: respingerea totală a dicursului „Voronin – Dodon”.
3. Și nu în ultimul rând, ba poate că e cel mai important motiv!, alegătorul a ales un vector geopolitic! Exact ca și în 2010, doar că de această dată și mai răspicat, alegătorul a spus: „Noi vrem cu Europa!”. Și uite-aici am încheiat bucla... E timpul să fac o trimitere spre textul pe care-l publicam cu exact 10 ani în urmă, atunci când valul de euforie și extaz general era similar cu acel de acum, articol care nu a îmbatrânit deloc, e la fel de actual și doar câteva detalii nesemnificative denotă că ne desparte un deceniu de la publicarea lui. 

Iatӑ deci acel text: Fumisteria europeanӑ

Să revenim acum la evenimentul de la Batumi. Ceea ce s-a produs nu-i altceva decât oficializarea simbolică a creării unui nou pool de țări – Ucraina, Georgia și Republica Moldova – toate prezentând caracteristici similare: guvernări pro-europene, toate luptă aprig cu corupția, toate cu conflicte teritoriale cu Rusia. Prezența lui Charles Michel anume asta vrea să spună: de acum încolo aceste țări vor fi tratate „la pachet”.

Ce include acest „pachet” va depinde foarte mult de cum evoluează lucrurile în UE (și aici greu putem găsi ceva îmbucurător pentru noi), dar și de felul cum vor evolua realațiile UE cu... Rusia!

Dacă se va întâmpla o minune și UE vă recupera rapid din lustrul, atât economic cât și instituțional, de altădată după crizele recente (criza economică, Brexit și celelalte mișcări separatiste, criza epidemiologică, neînțelegerile din ce în ce mai accentuate între țările din Europa centrală și cea occidentală), dacă și se va vorbi în deceniul apropiat de o nouă extindere, cu certitudine nu țările din proaspătul pool vor fi considerate. E suficient să examinați cu atenție harta UE. Următoarele state-candidate la extindere vor fi țările din peninsula balcanică. Și, repet, acest lucru nu se va întâmpla degrabă.

Cât privește relaţia UE – Rusia, doar încăpățânarea paranoică a lui Putin de a se opune Occidentului și visurile sale imperiale (care prind nuanțe de anamneză clinică) ne mai este avantajoasă... Numai că nimic nu e veșnic, mai devreme sau mai târziu Putin va dispare, iar ce va veni după el e încă o mare necunoscută. Dacă puterea post-putinistă va merge spre o destindere în relațiile cu Occidentul, atunci UE o va întâmpina cu brațele deschise, iar noi suntem o monedă de schimb prea puțin valoroasă ca să nu fie amanetată cu ușurință pe altarul noii „prietenii între popoare”. Exemplul ultimului conflict armat ruso-georgian e mai mult decât edificator.

Cam așa se prezintă lucrurile astăzi. Visul european al alegătorului din Republica Moldova a rămas, precum și a fost, doar o himeră electorală.

Desigur, noua guvernare, plenipotențialӑ, cu Președinția și Parlamentul la picioare, mă poate contrazice și înfăptui re-Unificarea cu România. Și atunci fom fi cu toții fericiți. Inclusiv subsemnatul.

Altfel, vă invit să fixăm de pe acum un rendez-vous simbolic peste 10 ani pentru un nou epizod al serialului: „Fumisteria europeană 3”.