Sӑptӑmâna în care RM a mers la PAS cadenţat

Duminica trecută întreaga Republică a Moldovei, Europa, cât de întinsӑ o fi ea (poate nu chiar pânӑ la Ural, dar totuși o bună parte a ei), Americile - ambele, pinguinii din Antarctica și urșii albi din Arctica, triburile Tutsi și Hutu din Africa, aborigenii din Australia și acei cărora Lenin le-a deschis ochii, dar numai pe jumătate, de-au ajuns doar pânӑ la Mao (cine are probleme cu corectitudinea politică să citească bancuri sovietice pentru referințe culturale), tot globul pӑmântesc, tot sistemul solar și pânӑ și cele mai îndepărtate colțuri ale Universului au celebrat zdrobitoarea victorie a PAS-ului moldovenesc. 52,8% din alegători, 63 de mandate din 101! Domnilor, asta nu ți-e foaie verde!

La atâta bucurie a uitat și soarele să se mai ogoiască și a pogorât peste Moldova de se topește țara de căldură.

Ceea ce nu știe umanitatea este că pasul moldovenesc se prea poate să fie o bătută pe loc de cea mai mare frumusețe... La urma urmelor, face parte din patrimoniu!

Dar să vedem și partea bună. Cu 63 de mandate nu mai poți spune că iapa-i chioară și măgarul şchiop. Nu mai poate exista nici stat capturat, nici de trădat nu are cine, nici justifica alianțe din cele de nejustificat nu mai poți. Viitorul este luminos, dragii mei! 48% de procente de viitor!

Partidele care au avut de suferit cel mai mult au fost PPDA, Usatîi și cele două formațiuni unioniste. PPDA au reacționat destul de civilizat, conducerea demisionând și anunţând reforme de partid. Usatîi, ca un copil, s-a supărat și a lepădat pânӑ și primăria de la Bălți. Bălțenii, rămași subit orfani de tătucă, chiar au ieșit la miting să-l implore să nu-i abandoneze.

Probabil cel mai rușinos scor a fost totuși înregistrat de formațiunile unioniste. E mult de scris aici, începând cu o axiomă elementară: în politică 1+1 nu face niciodată 2. Astea fiind spuse, vom adăuga un singur lucru: îmi par exagerate învinuirile aduse partidelor pentru așa numita „prestație electorală”. Fiecare vede ce vrea, iar despre memorie scurtă nu voi mai stărui în aceste rânduri. Cândva, pe vremuri, Maia Sandu era ridicată pe sus din fața monumentului lui Ștefan cel Mare de către polițiști, știind pertinent că anume asta se va întâmpla de Ziua Independenței, atunci când oficialii depun flori la monumentul sus-citat. Admiratorii ei nu au considerat atunci că era gest teatral și plin de ridicol.

Dar să lăsăm: orice nu am spune, 63 de mandate vor ramâne.

Îmi aduc aminte de alegerile prezidențiale din anul trecut când un jurnalist francez mă întreba cine-i Maia Sandu, ce reprezintă ca politician și ca curent de gândire, iar eu, ca să nu întind mult vorba, îi răspundeam: „Vladimir Zelenski, știi ce reprezintă? Dacӑ știi (or eu ştiam cӑ ştie), pune-i o fustă și vei obține o Maia Sandu.” Similitudinile cu Ucraina au mers și mai departe și, la drept vorbind, e de-a dreptul jenant...

Nu de asta am avea noi nevoie...