Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât exista ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
Săptămâna trecută ne-a lăsat Iurie Sadovnic. Avea 69 de ani. A decis să plece și a plecat. Nu știu dacă mai e ceva de spus. Nu avem de unde ști. Ar fi putut fi altfel ? Poate, dar poate că și nu… Dar sper că barem această decizie să-i fie respectată.
Nu cred că se poate comenta ceva în acest caz. Nu știu cum alții, dar eu am simțit un fel de jenă (ca să nu zic mai mult) cât am citit variile reacții la dispariția lui Iurie Sadovnic…
Și probabil nu voi putea spune mai multe aici decât faptul că există foarte puține piese muzicale pe care le pot asculta în continuu fără să mi se urască. Iar piese pe care le ascult atunci când îmi este greu sau când mă apucă o criză acută de dor sunt mai puține decât degete la o mână. „Cât trăim pe-acest pământ” este una dine le. Și așa va rămâne. Versurile sunt ale lui Nicolae Dabija, plecat și el anul acesta…
Cel puțin, de această dată la imensa tristețe a pierderii a încă un reper al generației mele nu s-a adunat și ruşine… A fost declarată zi de doliu național. Dumnezeu să te odihnească, Maiestre…
CHECK-POINT DE LA CEC Toată săptămâna a bântuit furtuna ridicată de refuzul CEC de a deschide birouri de vot suplimentare acolo unde ar fi fost nevoie... Mai rău : CEC a decis să deschidă 2 birouri de vot în Transnistria, acolo unde prin definiție nu poate exista v-un control asupra legalității și corectitudinii procesului de votare… Cel mai mult supără aici faptul că deciziile respective sunt eminamente politice și nu au nici în clin nici în mânecă cu grija față de alegător. Lebedinski apără, tradițional, interesele clientului, PSRM, și nu-l jenează deloc faptul că acum câțiva ani invoca dreptul la vot pentru a deschide birouri de vot în... Rusia. Adevărul e că și atunci apăra interesele clientului. Toate alianțele se plătesc mai devreme sau mai târziu, nu-i aşa?… E geopolitică, dom’lor, nimic mai mult decât geopolitică.
BIDEN TOUR Președintele SUA începe un turneu prin Europa care va culmina cu întâlnirea mult râvnită (de către Putin) cu… Putin. Eu unul mă tem mult mai mult de această întâlnire și de eventualele înțelegeri care pot fi făcute acolo (oficiale ori ba), decât de evenimentele din RîMî. În primul rând fiindcă noi de 30 de ani demonstrăm că suntem incapabili să ne decidem soarta. În aceste condiții ce le încurcă „marilor” să na treacă de-o parte sau de alta, dintr-un buzunar în altul? Și cam de ce ar decide ei în funcție de interesul nostru și nu al lor?...
REV-VOEN-SOVIETUL ANTICORUPTIE Cică Maia Sandu a creat Comitetul Consultativ Independent Anticorupție (CCIA). Nu, noul Comitet „în niciun caz, nu substituie organele naționale de drept”, dar în același timp „orice solicitări primite de Comitet cu privire la identificarea sau investigarea cazurilor individuale, vor fi remise autorităţilor competente”. Toate astea îmi amintesc despre numeroasele evenimente „benevole” din timpul copilăriei mele la care prezența era „obligatorie” și se putea lăsa cu consecințe grave dacă aplicai doar partea „scrisă” a „contractului social”. Despre timpuri și mai îndepărtate când „recomandările tovărăşeşti” ale comitetelor sus-puse generau râuri de sânge și lacrimi nici nu vreau să amintesc. În altă ordine de idei mă întreb dacă a mai rămas v-un fir de iarbă din această ţară care ar face altceva decât să lupte cu „corupţia”... Dar să fim liniștiți: CCIA le va rezolva pe toate, iar peste o lună vom trăi ca-n sânul lui Dumnezeu, oricum!
PESTE ANI VA FUNCŢIONA ŞI ANI În țara în care până și firul de iarbă nu răsare decât pentru a combate corupția, Autoritatea Naţională de Integritate (ANI) anunţă despre refuzul procurorilor de a iniția 21 de proceduri penale în baza denunțurilor remise de către ANI. Adică un organ care combate corupția alertează un alt organ care combate corupția și... nimic. Între timp, în țara în care toată suflarea combate corupția Platon vine să facă scandal la protestul din fața CEC, participă la emisiuni televizate, iar partidul unui fugar de organele care combat corupția are șanse mari să intre în Parlament și tot așa înainte într-o veselie, că-nainte, după cum se știe, era mai bine!
