Sӑptӑmâna în care Sandu n-a fӑcut niciun pas în curte

"Curtea închisorii", 1890, Vincent van Gogh

Fără mari preliminarii și digresiuni, cred că ar fi corect să afirmăm că noutatea săptămânii a fost decizia CCM despre neconstituționalitatea desemnării repetate a candidatului Gavriliță la funcţia de Premier, în condițiile în care o majoritate parlamentarӑ nou-constituită a propus candidatul său.

Cred că fiecare din domniile voastre a avut ocazia să citească varii și diverse comentarii, reacții, „analize” la subiectul respectiv. PAS mizează pe anticipate, chiar dacă aparent ei nu par să dispună de suficient sprijin pentru a obține o majoritate într-un eventual nou parlament. Un sondaj publicat săptămâna trecută (de către BOP) la dă celor de la PAS 48% din intențiile de vot. Este primul publicat cu un scor care se apropie de 50%. Dar nici măcar acest scor nu este important acum, cӑci nu despre asta discutӑm.

Ceea ce contează cu adevărat este soliditatea și seriozitatea proceselor legislative. Din acest punct de vedere decizia Curții Constituţionale este semnificativă și pozitivă, de ce nu?, pentr toți acei care ar putea să mai crediteze formațiunea statală „Republica Moldova” cu un minim de capital de seriozitate (subsemnatul nu face parte din categoria respectivă).

Suntem deja deprinși cu surprize și răsturnări de situații din cele mai neverosimile, de aceea nu vom insista aspura scenariilor posibile. Cert este un lucru: în situația creată Sandu este clar un element blocant din punct de vedere al procesului firesc politic. Teoretic, ea ar putea, foarte legitim, beneficia de același tratament ca și Dodon, atunci când era suspendat pentru a vota anumite legi de către Parlament.

Orice nu am considera, oricare nu ne-ar fi convingerile, anume președintele Maia Sandu este astăzi factorul blocant al unui proces firesc constituțional. E o situație de zugzwang politic clasic în care acțiunile președintelui sunt clar în dezavantajul formațiunii politice pe care ea o reprezintă.

Dacă ar fi să le găsim o caracteristică și doar una, nu vom pomeni nici obrăznicia, nici impertinența, nici lipsa respectului față de instituțiile statului, nici lipsa de inteligență strategică politică, căci din astea au curs ca dintr-un corn al abundenței peste toate partidele și formațiunile (peste altele chiar și mai mult), dar vom spune că acei de la PAS se comportă de parcă ar dispune astӑzi de o majoritate absolută în Parlament.

Cineva ar trebui să le șoptească celor de la PAS că politica nu-i Facebook, comunicarea nu-i blogging, că în viața reală nu poţi da unfriend și bloca partide sau indivizi... Și nici statul nu este o pagină de Facebook cu nume „statul capturat”: Maia Sandu iarăși cere de la SIS să lupte cu corupția (nu carecumva sӑ se apuce de acei care potenţial ar putea fi inculpaţi de „înaltӑ trӑdare”), iar Igor Grosu îi dă cu „Oamenii își doresc să curețe acest Parlament de escroci, de toți cei care fură statul” la întâlnirea cu Michalco de parcă nu tot oamenii i-au ales pe deputații actuali.

Acum, dacă ar fi să urmăm logica ultimilor ani, Maia Sandu riscă să urmeze exemplul lui Dodon cu suspendări regulate și repetate pentru blocaj constituțional... Precedent, cum se spune, există. Bineînțeles, dacă CCM n-o fi și asta o „organizaţie” de gașcă politică, ceea ca nu ar trebui să ne mire prea tare.

ROMÂNIA NE AJUTĂ De-i frig, de-i ploaie, de bate vântul (politic vorbind), România continuă să construiască școli și gradiniţe, să susțină și să trimită ajutoare pentru Republica Moldova, absolut vitale pe aceste vremuri de urgie. Cel puțin, de această dată camioanele cu ajutoare nu au fost ascunse sub poduri și întâlnite cum se cuvine, în PMAN. Și cetățenii știu unde le-ar fi mai bine: cozile la consulatele românești nu se fac mai mici.

Păcat doar că această „ştiinţӑ” o aplică doar la propria cămașă, căci când ajunge vremea de a alege, dau cu oiștea-n gard permanent pentru ca mai apoi să vrea „să curețe acest Parlament de escroci, de toți cei care fură statul”.