Bine v-am regăsit, dragii mei! Din motive care nu au depins neapărat de voința mea, care, ce-i drept, s-au întâmplat cu peste patruzeci de ani în urmă, nu am putut să vă scriu joia trecută și v-am lăsat fără editorial vinerea. Ca și oricare scrib ce ostenește la taste și răsfoiește la situri cu știri, mai mult de dragul vostru, decât sperând să găsească ceva nou acolo, sper mult că v-am lipsit. Îmi cer, bineînțeles, iertare pentru această absență greu de scuzat, dar nădăjduiesc că v-am pricinuit chinuri groaznice legate de acea abstinență accidentală, chiar dacă un editorialist nu ar trebui să spună astfel de lucruri în timpuri ale politicului corect și noului ordnung mondial de gândire.
Dar noi aici comentăm doar subiectiv și ne asumăm perfect această subiectivitate, așa că... dacă continuați lectura, să nu bănuiți, că nu sunt poartă de biserică și nici n-am fost. Ce să-i faci, dacă acum mai mult de patruzeci de ani în urmă bisericile erau închise și interzise de acei cu seceră și ciocan în frunte care sunt și astăzi unde au fost. Iar biserica s-a hâtrit de atunci: decât să stea ei așa închiși și interziși, astăzi își slujesc stăpânii și huzuresc pe ghebul enoriașilor ce bat mătănii, în genunchi și cât mai plecați. De aia și nu sunt eu poartă de biserică, pe semne...
Și dacă suntem la capitolul „biserică”, ironia sorții a făcut ca tocmai acel care striga mai abitir că această Covid-19 este o vrăjeală și că nu ar exista să fie testat pozitiv. De așa numitul episcop Markel vorbesc, desigur! Că bine se zice pe la noi: Dumnezeu nu-i fraier și nu bate cu bățul! Această „molipsire” nu este nici pe-aproape o noutate demnă de mai multă atenție decât tradiționala cireșică de pe tort, căci chiar e nostim, iar timp de două săptămâni mare lucru nu s-a întâmplat.
Fără îndoială, noutatea centrală a acestor 14 zile fost eliberarea lui Platon. Iată că a luat sfârșit dezoligarhizarea anunțată cu atâta râvnă și zel în electorală! E drept că oligarhii au dispărut doar dintr-o zonă relativ restrânsă a teritoriului țării, dar nimeni, cred, nu poate contesta faptul că penitenciarul 13 face parte integrantă a Republicii Moldova!
În aceste zile coaliția guvernamentală a rămas fără majoritate parlamentară. E drept că nici de cealaltă parte nu există majoritate... Așa că Dodon poate raporta la Moscova, unde a mers la parada în cinstea lui Putin, că totul e bine.
Despre parada de la Moscova nu-i nimic de spus în afară de un lucru: această paradă și participare a lui Dodon la ea nu este despre trecut și semnificațiile lui, nu este nici măcar despre prezent și situația șubredă a Moldovei pe mapamond. Această paradă este despre viitor. Priviți atent la lista invitaților: iată locul pe care ni-l rezervează Dodon & Co. Nu puteți spera altceva. E o chestie de compatibilitate. Sau incompatibilitate. Luați-o cum doriți. Sensul rămâne același.
Cam atât. Cu părere de rău, dar mai multe nu am a vă spune astăzi. Ba nu, încă ceva, dar esențial (vă las să deduceți la ce anume fac referință, dar se adresează fiecărui Homo sapiens sapiens de pe Terra): Niciodată! Dar niciodată să nu îngenunchiați! Nu contează în fața cui, nu contează contextul, nu contează cine anume vă îndeamnă la acest gest!
