“Rebe, acest tânӑr vrea sӑ ştie…”
Cum credeți, un cântec care durează 5 zile fără întreruperi e un cântec lung sau scurt? Dar dacă ați ști că acest cântec este compus din nume? Doar un șir de nume și nimic altceva… Legenda filmului lui François Girard (o adaptare după romanul lui Norman Lebrecht), „The Song of Names”, spune că supraviețuitorii lagărului din Treblinka au alcătuit din numele celor exterminați un cântec. Pentru ca să nu dispară niciodată. Pentru că așa e mai ușor de ținut minte …
“Rebe, acest tânӑr vrea sӑ ştie…”
Dar filmul nu e doar despre Holocaust. Filmul nici nu este despre cei morți. Filmul este despre cei vii. Filmul este despre soarta supraviețuitorilor și despre povara memoriei. Filmul este despre durere și relația noastră strict individuală cu durerea: a noastră, ca o evidență firească, dar și a celor din preajma noastră. Ce știm despre ea? Ce înțelegem din ea? Suntem oare capabili să ne depășim propriile dureri și să întrevedem în spatele imensității suferinței proprii măcar o parte din suferința aproapelui?
“Rebe, acest tânӑr vrea sӑ ştie…”
Un film peste care am dat din întâmplare, dar care m-a zguduit profund…
