Maia Sandu, Igor Dodon, Andrei Năstase și Renato Usatîi fac front comun la Ambasada Americană (2016)
„Iar o distopie basarabeană nu putea însemna altceva decît un viitor în care regiunea separatistă transnistreană ocupă Republica Moldova. Studentul purcese cu însufleţire la conturarea unui spaţiu terifiant, „eliberat” de tancurile Estului. Era o ultimă „eliberare”, după care nu mai e posibilă nici o renaştere a normalităţii.”,
Iulian Ciocan, „Iar dimineaţa vor veni ruşii”, (Polirom, 2015, p.44)
Înainte de intra în viul subiectului, o mică remarcă se impune : probabil acest text nu ar fi apărut dacă nu am fi urmărit în chiar aceste zile la o farsă de proporție la Chișinău, în care cineva încearcă să ne convingă că rezistă socialiștilor folosind drept pretext vechiul refren: lupta cu „statul capturat”.
Nu aş fi scris nimic despre scrutin fiindcă durerea nu trebuie explicată... Ea doar poate fi împărtășită. Iar ceea ce se întâmplă în Republica Moldova doare...
Multe au fost spuse despre rezultatele alegerilor locale. Cred că e cazul să revenim le ele, căci se pare că „politicienii” noștri au aranjat repejor un scandal de proporții ca să nu ne băgăm nasul unde nu se cuvine, și să nu le scotocim prea mult prin bulendre rău mirositoare.
Reamintim sumar cu ce ne-am ales astăzi, după alegerile locale:
1. Pentru prima dată de la Independență primarul Chișinăului este un individ care își afișează deschis secera și ciocanul pe blazon. Și nu vorbim aici de „stangă” în înțelegerea europeană a noțiunii, ci de putiniști șovini și URSS-nostalgici.
2. 17 din 34 centre raionale au primari exponenți ai acelorași socialiști, ai „Partidului Nostru” sau de-ai lui „Şor”.
Și toate astea în pofida faptului că după ultimile alegeri parlamentare din februarie proporția deputaților aleși pe o platfrormă pro-europeană declarată este probabil cea mai mare din istoria statului R. Moldova!
Vom menționa de asemenea că practic toate instituțiile care țin de securitatea statului și de suveranitate sunt în mâinile PSRM-ului:
- Preşedintele Curţii Constituţionale
- Preşedintele RM
- Preşedintele Parlamentului
- Ministrul Apărării
- Şeful SIS
- Şeful SPPS (paza de stat)
- Relaţia cu Transnistria
- PG (interimatul)
- CCA (audiovizualul)
...nu-i exclus să-mi scape câte ceva, chiar poate destul de multe, căci nu cunosc afilierile piramidale ale șefilor de instituție (cum ar fi CNA, spre exemplu).
Primul lucru pe care ar trebui să-l menționăm, nu fără stupoare, este cât de deconectată este această situație de dezideratele electoratului! Cer și pământ! Am impresia că și acest fapt e o premieră în scurta istorie a „statalităţii”. Situația respectivă nu putea să nu genereze reacție.
În 2005 votul lui Iurie Roșca pentru Voronin a însemnat moartea PPCD-ului. O moarte momentană. Lecțiile au fost învățate și de această dată s-a încercat o diversiune: tot aparatajul propagandistic a fost folosit pentru a pregăti o justificare prealabilă coaliției anti-europene. S-a insistat mult pe „statul capturat” și pe necesitatea absolută de a-l combate. (Dacă veți căuta când anume a apărut această noțiune în discursul public din R. Moldova, vă asigur, veți fi surprinși! Voi spune doar atât: pe atunci de Plahotniuc nici nu se știa mare lucru și sintagma nu a fost lansată în cercurile celor care și-au asumat lupta cu „statul capturat, nici la PPDA, nici la PAS). Concomitent, a fost lansată ideea de oboseală de lupta geopolitică, o vom numi „batista pe ţambal”, cu ridiculizarea oricărui discurs ori persoane care ar alerta cât de puţin despre ingerinţa Rusiei precum că ar vedea „mâna Moscovei” peste tot, cu crearea unei viziuni utopice despre o „societate civilă” constituită din indivizi fără atribute identitare: un fel de „homo sovieticus moldovanicus” alienat şi eliberat de fantomele trecutului burghez naţionalist și un fel de vis eteric despre armonie socială béată...
Numai că acest discurs nu poate funcționa. În primul rând, nu faci coaliție cu o forță politică care ani de-a rândul a fost acuzată de hiper-corupție (aprilie 2009 a fost inclusiv despre asta!) justificând-o cu... lupta împotriva corupției, chiar dacă a-i poreclit-o „stat capturat”. În al doilea, renunțarea la „lupta geopolitică” a fost făcută doar de o parte a acestei „coaliţii”, căci cealaltă parte nu a abandonat nici un cm² de teren din această grădină aducătoare de voturi şi de bani de prin Bahama și continuă să-l mineze cu aceeași intensitate.
Ceea ce trebuie să înțelegem este că o minciună mare nu poate dura etern. Poți minți toată lumea o scurtă perioadă de timp. Poți minți un grup restrâns de persoane un timp îndelungat. Dar nu poți minți toată lumea un timp îndelungat... (gândul nu-mi aparține, e al unui fost președinte american, dar nu mai țin minte care).
Va las să deduceți, din cele enunțate mai sus, cine sunt responsabilii de situația la zi, dar și care sunt consecințele pentru acei care fac coaliție cu „secera și ciocanul”. E doar o chestie de timp.
