Săptămâna trecută a fost publicată o știre care, prin ricoșeu, m-a atins și pe mine, chiar dacă impactul ei mediatic general a fost destul de mic, ceea ce este simptomatic în sine. Probabil acesta este nivelul de interes în Republica Moldova pentru milionul cela de emigrați... Sau pur și simplu e un fel de acord tacit din partea presei obediente noului regim?
Ziceam că m-a atins și pe mine fiindcă am avut schimburi de mesaje cu două persoane referitor la acest subiect. Dar să zicem o dată și o dată la ce mă refer!: la acel pseudo-concurs care așa și nu a mai avut loc pentru funcția de șef al Biroului pentru Relația cu Diaspora și adjunctul său. Mai pe scurt: Guvernul anunță un concurs la funcția de șef al BRD-ului și adjunctului său. Aproximativ 20 de persoane își înaintează candidaturile. Are loc proba scrisă. Apoi și interviul oral. Dar ceva intervine (ah, dar cum să ne trecem noi fără curenți subacvatici?) și se anunță că niciun candidat nu a acumulat punctajul minim (ditamai șase puncte!) pentru a ocupa funcția...
Ceea ce voi spune acum nu poate fi decât opinia mea personală, dar îi va trebui multă forță de convingere și multe argumente și probe celui care ar încerca să mă convingă de altceva: câteva întrevederi, câteva e-mailuri sau telefoane și funcția respectivă, din una apolitică, predestinată persoanei ce ar fi câștigat concursul anunțat, s-a transformat într-o funcție cu care va fi remunerat un politruc ce s-a remarcat cumva în recenta bătălie electorală, cu iz nu doar politic, dar și adiind a clientelism de gașcă. Cu alte cuvinte, concursul a fost elementar anulat, cam pe modelul a ceea ce s-a întâmplat cu numirile de judecători la CCM.
Actualul Guvern a demonstrat, cui nu a înțeles-o încă, că nu este prin absolut nimic mai breaz decât precedentul și iată din ce cauză: nu-i bai să numești pe cineva într-o funcție fără concurs, dar să anunți concurs, să-l desfășori, pentru a-l anula în acest mod nu înseamnă altceva decât o bătaie de joc față de instituțiile statului și față de acei care participă la concurs. În ceea ce mă privește, nu sunt nici pe aproape adeptul concursurilor pentru funcțiile de funcționari înalți. Actul numirii în asemenea funcții este unul care atestă calitatea guvernării, un marcher important pentru cetățeni și un factor de diferențiere pentru putere, un act eminamente politic. În cazul unui concurs (dacă acesta este desfășurat corect, de la sine înțeles) acest marcher este oarecum gomat. Și nicidecum nu se poate proceda în felul în care a procedat actualul Guvern!
Sunt una din persoanele care a apărat și militat de la bun început pentru crearea unei agenții guvernamentale (puțin contează denumirea) specifice care ar avea menirea să gestioneze relația guvernului cu emigrații, totodată pronunțându-mă împotriva creării unui minister specific. Nu mi-am schimbat punctul de vedere.
Dar cred că se impun anumite precizări, în primul rând pentru emigrați, indiferent dacă se identifică cu apelativul „diasporă” ori ba (cred totuşi cӑ instituţia din România are un nume mai reuşit: „ Departamentul Românilor de Pretutindeni”). Am impresia că puțini sunt acei care înțeleg la ce e bun un BRD și care-i este menirea, de aici și așteptări supradimensionate, și decepții exagerate. Vom încerca de la început să deconstruim niște mituri:
BRD nu vă reprezintă! Nu știu de unde ideea asta, dar mulți emigrați consideră că BRD ar trebui să-i reprezinte. Fals! BRD este o instituție guvernamentală și în această calitate nu poate reprezenta pe nimeni sau în cel mai bun caz nu poate reprezenta decât guvernul. Acei care vă reprezintă sunt acei pentru care votați! Și dacă considerați sau aveți impresia că nimeni nu vă reprezintă în Parlament în primul rând, apoi în Guvern, înseamnă că ați votat rău.
Șeful BRD-ului trebuie sӑ fie din „diasporӑ”. Acest lucru nu are nici cea mai mică importanță. Important este ca persoana respectivă să fie competentă și să corespundă cerințelor guvernului în funcție de politicile pe care dorește să le implementeze referitoare la „diasporӑ”. Dacă Guvernul își dorește ca BRD-ul să devină o instituție considerată de un număr cât mai mare de emigrați, atunci el va face în așa fel încât această instituție să fie condusă de o persoană consensuală și respectată (și din acest pdv o persoană „din diasporӑ” nu este neapărat cea mai bună soluție), iar dacă scopul e să instrumentalizeze BRD-ul în vederea scrutinelor ulterioare, atunci șef trebuie pus cineva fidel partidului, cu precădere din „diasporӑ”, căci misiunea lui este de a consolida și mări nucleul electoral, nu de a acoperi întreaga „diasporӑ” (și în acest caz un eventual concurs chiar devine un nonsens)...
BRD-ul este redundant. De câteva ori am auzit deja că BRD-ul nu prea ar avea sens, căci există consulatele. Dar BRD-ul nici într-un caz nu trebuie și nu poate îndeplini misiunea consulatelor! Nu, BRD-ul nu trebuie să ducă evidența consulară, nu trebuie să se ocupe de tot ce înseamnă servicii consulare: acte, ajutor administrativ, repatrieri, etc. Funcțiile BRD-ului sunt altele, cum ar fi: asigurarea unui canal constant de comunicare cu guvernul ori cu alte instituții ale statului; un hub pentru inițiativele și diversele proiecte care ar implica actori din exterior și interior; valorificarea resurselor din „diasporӑ”; pilotarea și managementul proiectelor pentru „diasporӑ”, etc., etc. Consulatele nu au nici capacitatea necesară și, obiectiv, nu sunt bine plasate pentru a îndeplini acest rol. Dar asta nu înseamnă că BRD și ambasadele RM nu trebuie să colaboreze strâns!
Pe final aș vrea să zic că BRD-ul este o instituție necesară, în special în condițiile când rata emigrației este una ca în R. Moldova. Dar activitatea lui, amploarea acestei activități, oamenii care activează în această instituție, încrederea pe care o au emigrații în această instituție depinde numai și numai de guvern.
