Dragă Sven, permite-mi să te numesc azi astfel,
Mai nordic. Am auzit că te prăjești bine la soare.
O fi vară pe la voi, chiar dacă puțin mai nordică
Decât cele pe care le cunoscusem noi pe vremuri:
Cu arșiță, năduf și praf până la glezne.
Sper că nu am greșit anotimpurile,
Nu mai sunt sigur, de când au fost anulate calendarele.
Îți scriu, dragă Sven, să te anunț că la noi iarăși a nins.
A nins cumplit și s-au așezat troiene…
Demult așteaptă toți primăvara.
Demult sperăm cu toții să vedem dezghețul.
Într-atât de demult încât nici nu mai știu dacă știm ce așteptăm,
Nici nu mai știu dacă știm să-l așteptăm.
La început urmăream atent calendarul,
Știam că trebuie să vină primăvara,
Număram zilele și se simțea o stare de neliniște generală...
Dar temperaturile neglijau cursul istoriei,
Iar precipitațiile reproduceau modele cristalizate.
Și atunci, făcând față acestei situații de stabilitate excepționale
Și pentru a reduce din tensiunile nervoase,
Autoritățile au interzis calendarele,
Iar din cărți au fost rupte toate filele cu ghiocei și brândușe.
De la televizor ni se povestește mereu
Cum se moare de foame din cauza arșiței și secetei,
Cum se topesc ghețarii milenari din munții Anzi
Nu zic, o fi tragedie mare şi la voi, poate stați în apă până la genunchi,
Poate că vă atacă urșii polari, flămânzi, că nu mai au calotă,
Poate că meritați plânși chiar mai mult decât noi
Dar crede-mă, Sven, am îngheţat şi ne-a intrat frigul în oase...
Am auzit că au apărut teroriști gata să reproducă legenda mărțișorului
Lumea se teme de ei, ascund copiii, cică vorbesc de sacrificiu în tezele lor
Demult nu am mai văzut copii, Sven...
Nu mai știi care e doar zgribulit și care - zbârcit...
Care e troienit și care - încărunțit...
Te-aș ruga ceva, dacă nu-i cu supărare, dragă Sven.
Trmiti-ne ceva căldură: poate că vom avea ambii mai puțin de suferit...
