Dragă Herman,
Îți scriu aceste rânduri sperând că ești vesel.
Că stai cu o bere rece în mâna dreaptă
Și cu o țigară în cea stângă.
Ori invers. Dar nu cred : parcă te știam dreptaci.
Stângăciile nu au fost niciodată punctul tău forte.
Azi am decis că te cheamă Herman
Citisem despre un Herman într-o carte deșteaptă
Și m-am gândit că o să-ți placă.
Parcă te văd în pub-ul ăla scoțian cu un IPA amar,
Berea ta preferată, explicându-le tuturor cum stau lucrurile
Pe această lume
Și ei te ascultă, Și lucrurile stau
Exact așa precum le-ai așezat tu.
Uneori se mai duc de-a dura
Atunci când din greșeală le administrezi un uppercut
Cu aceeași dreaptă.
Nu te-a preocupat niciodată,
Dragă Herman,
Ce se întâmplă cu ele după…
Când se năruie totul precum figurile de domino.
Află, dragă Herman,
Că pe aici berile sunt la fel de amare,
Doar că aduc mai puțin a hamei,
Diminețile sunt reci și condensează
Lejeritatea aburindă a lumii
Şe ea curge peste noi.
E umed, iar tu, dragă Herman, așa și nu ne-ai trimis
Ciorapi din lână de Merinos…
Așa că mai răcim din când în cand…
În rest, parcă suntem bine :
Nu mai sunt chiar așa de multe piese de domino
Când stai să socoți
Iar dacă rămâne câte una răsturnată
Tot nu-i bai : unde s-a văzut
O lume cu toate piesele în picioare?
