Să nu rupi, lupule, din oaia bleagă
Căci carne din carnea ta vei mânca
Behăitul lor din plămânii tăi răsare
Urletul tău excită mioarele
Mai ceva ca cornul răsucit de berbec
Nu vezi : din fiecare ospăţ sângeros
Atunci când dai iama în turmă
Tot mai hămesit ieşi?
Când rupi un gâtlej mai la îndemână
Ţi se deschid rănile vechi
Iar zdrenţele din carnea ta
Poartă amprenta colţilor tăi?
Atunci când ai rumegat din mielul acela
Nu ai simţit carne de lup printre măsele?
Atunci când ai adus cârlanul la vizuină
Să-ţi hrăneşti ţâncii
Nu te-ai întrebat unde ţi-a dispărut un pui?