Dacă e să privim atent la veștile care ne-au venit din Republica Moldova săptămâna trecută, mult mai semnificativ îmi pare ceea ce nu s-a întâmplat decât ceea ce a avut loc. Vom ajunge și la acest non-eveniment care e un eveniment în sine, dar să le luăm la rând.
Și aș vrea să încep comentariile acestei săptămâni cu un alt non-eveniment, căci vă voi vorbi despre un interviu (eveniment şi acesta, desigur, depinde cum îl definim) care m-a impresionat cu adevăratelea. Prin justețea și precizia celor descrise. O diagnoză extraordinar de clară și fără echivocuri de niciun fel. Și în primul rând mă bucură că vine din partea unui occidental. În numeroasele mele discuții cu prieteni apropiați și nu prea, inclusiv francezi (unul chiar m-a și blocat pe o rețea de socializare căci a considerat dumnealui că am vorbit urât de un președinte, socialist pe de-asupra), inevitabil ajungeam la aceeași întrebare: „Chiar consideri că europenii nu înțeleg ce se întâmplă în Moldova (drept aternativă „în Ucraina”, „în Rusia”) și că nu au resurse, inclusiv intelectuale, pentru a lua decizii corecte?”... Ce puteam să fac altceva decât să strâng neputincios din umeri?... Iată că acum o zice și altcineva: de-al lor. Specialist incontestabil.
„Da, în principiu UE ar putea găsi o posibilitate de a adopta Republica Moldova și de a ghida țara spre transformări. Acest lucru ar consolida instituțiile, care, la rândul lor, ar pregăti scena pentru o integrare eficientă în Uniunea Europeană, creând stimulente, dar și bariere în fața abuzurilor. Dar acest scenariu ar solicita politici mai riscante, mai serioase, mai determinate și pe termen mai lung decât oricine în UE ar fi gata să-și asume. Din păcate.”
Dixit James Sherr, analist britanic, cercetător asociat la Chatham House!
Vă invit cu multă insistență să-l citiți. Căci fiecare rând din acest interviu, pentru care țin s-o felicit călduros pe Lina Grâu, e de o precizie chirurgicală. După asta puteți considera că mi-am făcut datoria pe această săptămână și să vă opriți aici. Ori citi mai departe. Așa, ca amuzament.
A 4-A CALE, SPRE NICĂIERI După ce a picat în Parlament, destul de șmecher, printre altele, modificarea Constituției cu introducerea IE în texte, PDM a adus lume de peste lume în PMAN și a declarat că ei nu mai vor nicio cale nimic. Într-un fel e și firesc: de la bine nu cauți mai bine. Binele, bineînțeles, e pentru acei care anunță căile, nu pentru acei de au a le apuca... și care demult au apucat-o care și pe unde au știut. Tot la acea adunare s-au anunțat măriri substanțiale la salarii, semn că vin alegerile. C-așa-i din bătrâni lăsat: se măresc salariile, apoi au loc alegeri, apoi cresc prețurile. Cam cu cât se măresc salariile. Apropo, dat fiind faptul că suntem oficial în campanie electorală, de acum încolo se cuvine să nu credem nimic din ceea ce ni se spune. Cel puțin să nu luăm în serios. Inclusiv declarațiile lui Candu referitoare la Unire sau la cererera oficială a Moldovei de a deschide negocierile pentru aderarea la UE. De fapt ceea ce declară politicienii în această perioadă este interesant dintr-un singur punct de vedere: este ceea ce cred ei că noi, alegătorii, dorim să auzim. Și asta lasă de gândit. La fel precum răspunsul la întrebarea de ce nu a făcut Republica Moldova cerere oficială pentru a deschide negocierile de aderare la UE: Nu a vrut Moldova? Nu a vrut UE? Ori nu a vrut-o altcineva?...
APROPO, DESPRE UNIRE Așa dar, e oficial: România este cea mai bogată țară din zonă! În anul 2018, venitul pe cap de locuitor în România este estimat la 42.282 $, faţă de 41.118 $ în Ungaria, 30.224 $ în Bulgaria, 19.582 $ în Serbia, 5.204 $ în Ucraina și 3.837 $ în Moldova. Să lăsăm restul țărilor. Să reținem doar atât: România este de 10 ori mai bogată decât Moldova, care nu vrea nicăieri. Tot România ne repară școlile și grădinițele (săptămâna trecută am citit despre Recea și Cruzeşti)... Iar pe bani occidentali se organizează salubrizarea localităților precum acele din raionul Hânceşti (Cărpineni, Mingir, Negrea, Sofia, Bălceana și Voinescu). Mă întreb dacă acele 22.000 de persoane au înțeles ce și cum sau tot au ales calea a 4-a. Și mai sunt curios să știu ce cred despre această cale toți acei care au putut vizita România grație programului MRP „Descoperă și Cunoaște România”.
KOTOVSCHI NE MAI CĂLĂREŞTE Iar dacă occidentalii dau bani pentru a strânge gunoaiele de prin Hânceşti, ai noștri bravi statalişti organizează tot acolo o comemorare a unuia din cei mai de temut hoți care ne bântuia meleagurile pe la începutul secolului XX. De teama lui, pe vremuri, țăranii dormeau cu animelele în casă. Iar astăzi este celebrat, nici mai mult, nici mai puțin, drept unul din fondatorii statalității Republicii Moldova! Simbolic și cât se poate de adevărat, de altfel. Ce poate personifica mai bine statalitatea noastră decât un hoț de cai?
VENEŢIA NU-I ORHEI Tauber, duduia primarită din partidul lui Shor, a luat-o pe Lazariuc și a dus-o la Veneția. Numai că acolo au fost întâmpinate precum o și merită: cu proteste și pancarte. Desigur, cel mai frumos protest ar fi fost o sală fără niciun spectator, dar... asta e: în țara lui Kotovschi vedetele cântă pentru hoți, iar cetățenii îi aleg primari. Despre Lazariuc nu mai am ce zice, dar eu m-aş adresa celor care au asistat totuşi la concert: ce cautaţi voi în Italia? Marş acasă! Vectorul vostru e „calea a 4-a”!
CEDO CONDAMNĂ RUSIA PENTRU TRANSNISTRIA Săptămâna trecută CEDO a condamnat Rusia pentru că a încălcat dreptul la educația elevilor de la internatul din Tighină și a obligat-o să plătească 64 de mii de euro. Simbolică condamnare și așa și va rămâne, în sensul că nu va mai plăti nimeni, dar important e că există.
BĂSESCU ÎNCĂ MAI POATE Povestea cu cetățenia Republicii Moldova a lui Băsescu încă nu a luat sfârșit. CSJ a decis că recursul avocaților ex-Președintelui României este perfect valabil. Deci, războiul continuă. Oare ce vor reuși până la alegeri?
MONUMENTUL LUI DODON Pe banii lui Halat Alb (a se înţelege „pe banii noştri”) a fost instalat un monument de o hidoșenie aberantă la Mănăstirea Capriana. Cică l-ar reprezenta pe Ștefan cel Mare, dar de ce seamănă acea figură mai degrabă cu Ilya Muromets și de ce ține în mână o biserică rusească, rămâne să ne explice Agenția Naţională de Restaurare a Monumentelor, care a și făcut public „evenimentul”. Vom remarca de asemenea că numele lui Dodon este chiar mai vizibil decât numele domnitorului... Dacă este cumva un monument al prostiei, al trufiei, al servilismului și al lipsei elementare de gust, atunci e unul foarte bun! Și e bine că scrie cine a fost ctitorul munumentului. Urmașii urmașilor noștri trebuie să știe cine și cum au fost "gospodarii" acetui plai!
AMERICANI LA CHIŞINĂU Nu știu dacă noul amabasador rus vorbește româna. Bănuiesc că nu. În schimb noul ambasador al SUA, Dereck J. Hogan, a și făcut o declarație în română de bun găsit. Feel the différence, cum s-ar zice. Tot săptămâna trecută avioane oficiale ale SUA au fost observate la AIC. Poate că e ceva în legătură cu instalarea noului ambasador, dar presa a zis că ar fi venit niște senatori americani pe la noi, deși detalii așa și nu am aflat.
GUNDEAIEV NU MAI VINE Iată că am ajuns și la cele anunțate de la bun început: evenimentul care nu va avea loc. Sau cel puțin care a fost amânat. Kiril, capul bisericii putiniste secesioniste, nu mai vine în Moldova. Muncitorii care puneau pavaj de zor, lucrând până și noaptea, la Bălți, pot să se relaxeze. În condițiile actuale, BOM este obligată să tranșeze: rămân cu Kiril, nacealnikul lor ierarhic, ori rămân ortodocși. Curioasă situație! Kiril nu poate să-și permită un eșec cu participarea lui. De aceea amânarea vizitei în Moldova nu poate fi decât un semn bun. Va rămâne oare BOM cu Constantinopolul? Oare?
Cam atât. Mai rămâne Cireșica de pe tort pe care o voi trimite deținătorului anonim al adresei e-mail „sladkaieşka @ mail.ru”. Care cică ar fi utilizată de către un funcționar al Primăriei de la Chișinău! Orice comentariu este inutil, cred, în afară de faptul că acest subiect, al adreselor e-mail folosite de către Primărie a mai fost abordat. Și a trecut ceva timp de atunci. Dar văd că totul a rămas pe vechi...
