Je ne sais pourquoi, l’idée d’exercer ma liberté à l’intérieur d’un carré m’est d’un précieux réconfort.
Raymond Cousse, „Stratégie pour deux jambons”
Iată că a luat sfârșit și această cupă a lumii la fotbal, câștigată de echipa națională a Franței! Dacă e să ne referim la ceea ce înseamnă fotbal, în sens de sport de echipă, doar suporterii absolut tendențioși ai naționalelor bătute de francezi le pot contesta victoria, dar asta presupune luarea în calcul a criteriilor care tocmai că nu țin de fotbal. Deși sunt microbist înrăit de când mă țin minte, nu despre fotbal vreau să scriu aici și acum. Să-i felicităm pe fotbaliști și antrenori, echipa, altfel spus, pentru dreptul de a purta a doua steluță pe maioul albastru, de asupra cocoșului galic.
Vreau să scriu despre altceva: despre reacțiile multiple pline de ură, rasism elementar, mascate deseori sub o formă de zeflemea chipurile inocentă, despre postările care utilizează întreaga paletă și gamă a acelui rău care ne învăluie și care ne sufocă din ce în ce mai mult. Rinocerii lui Ionesco sunt din nou printre noi și devin din ce în ce mai mulți... Și nu contează culoarea lor: roșii, verzi, cafenii, gri, negri... Nu culoarea definește rinocerul, ci forma!
Chiar și acele mesaje echivoce, chipurile pline de simpatie, tot într-acolo bat. A fost larg difuzat un comentariu al președintelui Venezuelei, ditamai exemplu de democrație!, care utilizând același argument – „a câștigat Africa” – revendică mesaje antidiscriminatorii... Lumea a treia împotriva occidentului? Total aiurea!... Pe când o cruciadă a „asupriţilor”?...
Eu pot perfect înțelege faptul că majoritatea moldovenilor au susținut Croația. E o țară mică, o țară cu care avem mult mai multe afinități, inclusiv istorice. O țară mai apropiată geografic, la urma urmelor. Dacă nu aș fi francez, aș ține și eu cu Croația, la fel cum am simpatizat cu echipa Islandei în meciurile ei. Micuțul David venindu-i de hac marelui Goliat a fost, este și va rămâne un mit fondator. Legenda însăși este doar o personificare a ceva mult mai ancestral, darwinian chiar. Micile mamifere supraviețuind dinozaurilor, nu-i asta din aceeași simfonie?
Raportat la noi, moldovenii, sunt nevoit să constat că ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova este o consecință firească și nicidecum o uzurpare a ceva de către cineva... Nu există niciun antagonism între un arbitrar dodon și toate aceste mesaje șovine apărute pe net pe parcursul acestui campionat. Poți să te revolţi împotriva dodonismului sau „statului capturat” oricât de mult, dar acei care atacă, râd sau fac glume proaste despre echipa Franței nu fac altceva decât să toarne apă la moara regimului actual din Moldova. Repet: rinocerii pot avea culori diferite, pot fi și roz, dar vor rămâne rinoceri...
Este oarecum simptomatic și ușor de înțeles că tocmai echipa Franței a fost ținta acestor atacuri. În primul rând, au fost cei mai buni. Dar Franța este și țara pe solul căreia s-au întâmplat cele mai odioase atacuri teroriste din ultimii ani, revendicate de fundamentaliști. Belgia, Anglia, Olanda, Portugalia, chiar și Germania ultimilor ani, nu se bucură de asemenea „atenţii” deși au echipe la fel de „multicolore”... Atunci când postați sau citiți texte rasiste despre tricolori, gândiți-vă mai întâi la absurditatea celor enunțate de „marele star”, Benzema, atunci când îl acuza pe Deschamps de... rasism! Atunci când postați sau citiți texte despre „străinii” care reprezintă Franța, aduceți-vă aminte de Iurie Bejenari, campion al Franței la lupte greco-romane, care a reprezentat Franța la competiții internaționale. Sau aduceți-vă aminte de tânărul Virgiliu Postolachi care tocmai a semnat un contract pro cu PSG. Și dacă mâine-poimâine e chemat la naționala Franței, ce veți zice?
Mi-a fost dat să citesc și să văd postări despre „barbariile” din timpul celebrării populare în străzile Parisului... Cu scurt-circuitări absolut aberante, căci eu mi-am adus aminte de manifestări absolut similare în țara și orașul în care m-am născut... Ăia, „gopnicii” din Moldova, sunt profund ortodocși, au sânge pur și sunt plini de spiritualitate, nu-i așa? Nu, „gopnicii” nu sunt o naţiune, ci aceiaşi rinoceri...
Ziceam că sunt simptomatice aceste postări, căci Franța tradițional este asociată cu un alt sistem de gândire, profund european, care pierde vertiginos teren în ultimul timp... Europa e la grea încercare... Lumea întreagă își iese din minți, am început a ne crește coarne masive și piele de rinoceri...
Într-un cuvânt, ne merităm dodonii...
P.S.: Jucătorii francezi au fost exemplari. Nu știu dacă a fost ceva lucrat în prealabil, nu cred, ținând cont de forma în care și-au expus gândurile. Deviza pe care au lansat-o a fost extraordinar de precisă, departe de acel instituțional și artificial „Black – Blanc – Beurre” din 1998. „Vive la France! Vive la République!” au repetat în unison Griezman, Ramy, Matuidi și ceilalți.
P.P.S.: Nu voi putea fi mai elocvent și acest text ar fi incomplet oarecum fără o reacție a celor vizați direct. Iată deci o reacție cât se poate de sănătoasă a unui jucător de basketball care evoluează în NBA, Nicolas Batum: „Désolé de mon langage mais les gens qui disent ”bravo Africa pour votre victoire” allez tous bien vous faire foutre! Je porte fièrement le maillot bleu avec “France” écrit en gros, j’ai gagné des trophées et médailles avec l’équipe de France depuis que j’ai 15 ans, je chante La Marseillaise, je crie haut et fort que je suis français quand je suis aux USA. Alors j’ai un près et un nom camerounais, mais nous tous on se bat et on joue pour la France car nous sommes nés ici, avons grandi ici, avons appris notre sport en France, avons la fierté d’avoir la nationalité française. On gagne pour la France, pour les jeunes français qui nous regardent et aspirent à faire de même et porter haut les couleurs de la France. Soyons fiers de ça. Vive la république et vive la France!”
P.P.P.S.: Nu pot trece nici pe lângă discursul lui Barack Obama de la Johannesbourg: „The politics of fear and resentment and retrenchment began to appear. And that kind of politics is now on the move. It's on the move at a pace that would have seemed unimaginable just a few years ago. I am not being alarmist, I'm simply stating the facts. Look around — strongman politics are ascendant, suddenly, whereby elections and some pretense of democracy are maintained, the form of it, where those in powers seek to undermine every institution or norm that gives democracy meaning” ... “People just make stuff up. They just make stuff up. We see it in the growth of state sponsored propaganda. We see it in internet fabrications. We see it in the blurring of lines between news and entertainment. We see the utter loss of shame among political leaders where they're caught in a lie and they just double down and they lie some more. It used to be that if you caught them lying, they'd be like, oh man -- now they just keep on lying.” … “How should we respond? Should we see that wave of hope that we felt with Madiba's release from prison? From the Berlin Wall coming down? Should we see that hope that we had as naïve and misguided?”
