avea un cuţit elveţian
de import
chiar din Elveţia
pe unde-o mai fi fost asta
poate chiar pe strada vecină
dar nu contează Elveţia
ci faptul că ştia că era unul autentic
cu cruce albă pe el
I-a desfăcut lama
şi trecând pe lângă
copacul din parc
i-a împlântat-o
în corpu-i fibros
şi a împins în jos
apoi spre dreapta
apoi oblic
tăind cu cuţitul elveţian
autentic
un pre (al său) nume
dacă tot trebuia să
taie ceva
a tăiat fără să gândească
în corpul lemnos
nu atât de dragul tăiatului
cât din mândria de a avea un
cuţit elveţian autentic
care se cerea testat
totul a funcţionat la perfecţie
conform certificatului
de garanţie
mecanismul simplu
nu a dat greş
toate resoartele şi piuliţele
au rezistat
şi nici cruciuliţa albă
nu s-a urnit din loc
Iar copacul crescând
şi-a deschis rana cicatrizată
spre lume
şi tăieturile se îngroşau
an dupa an
şi deveneau tot mai vizibile
tot mai lizibile
divulgând pre (al lui) nume
trecătorilor
precum se întâmplă cu toate
rănile şi tăieturile.
(18/02/2016)
