Chişinăuenii vor avea de ales pe 3 iunie între exponentul unui clan mafiot care pretinde că vrea să ne ducă în Uniunea Vamală putinistă și exponentul unui alt clan mafiot care pretinde că este pro-european, dar nu ezită să pună batista pe țambalul euro-integrator și să facă front comun cu cei mai aprigi antieuropeni. Doar o variantă în care ar fi ieșit doi candidați care se declară fățiș putinişti putea fi mai rea...
Nimic din ceea ce spun mai sus nu este o dezvăluire sau descoperire sensaţională… Toate-s vechi, știute și răsștiute. Mai mult decât atât – trăite! Au nu am avut un Filat, mare speranță a neamului, mare luptător cu clanul Voronin, care, ah ce similitudine, acaparase... statul? Ce a ieșit din asta, iarăși, e bine știut, chit că pare să fie uitat de-a binelea: un coge „furt al meleardului” prin care ne-am făcut de pomină pe tot globul pământesc... Coincidență ori ba, dar astăzi toți susținătorii aprigi ai lui Filat de pe vremuri îl susțin, la fel de vehement, pe Năstase...
Îmi aduc foarte bine aminte de o discuție de prin 2010, înainte de alegerile parlamentare. Mă declaram atunci consternat de entuziasmul general în susținerea PLDM-ului. În zadar încercam să-i aduc aminte persoanei cu care discutam pe Skype de CV-ul mahărului de partid... Îmi zicea în retur ceva despre „echipă puternică”...
Și dacă credulitatea alegătorului de rând, consumator masiv de programe TV și postări de pe rețelele sociale, mai poate fi înțeleasă, naivitatea (să-i zicem astfel, nu am intenția să jignesc pe cineva) multor „lideri de opinie” mă lasă fără replică... Ușurința cu care se lasă ei manipulați, memoria strict orizontală, generează mesaje de genul „omul de care se teme cel mai mult Plahotniuc”... de parcă alegerea unui primar al capitalei ar fi un act strict anti-Plahotniuc... Și, pe bune, chiar credeți că holdingului îi pasă?... Cu câtă ușurință cad ei pradă manipulărilor de doi bani! Iată ce mi-a fost dat să citesc online după ce a fost aruncată în spațiul mediatic o înregistrare telefonică, ilegală și scârboasă, ce să mai?: „Pana azi nu știam cu cine să votez / nu credeam că voi merge la vot (Adică cum? Dar cu „democraţia” ce faceți?), dar această înregistrare m-a decis să votez cu Năstase”. Iată cum! Cât de simplu! Vă prindeți în cârlig mai ușor ca un pește hămesit la măligă... Ori nu cumva veţi fi chiar voi „pescarii”?...
Bineînţeles, politicienii, tradiţional, au utilizat toate armele posibile și imposibile pentru a obține scorul dorit. Și l-au obținut. Chişinăul va rămâne, cel puţin pentru un an, în mrejele afaceriştilor dubioşi... Dar, le fel de tradițional, principalul responsabil de rezultatele unui scrutin este „alegătorul”, acea persoană multiplă care are în mâini cea mai decisivă armă: buletinul de vot. Dar el renunță la a o utiliza stând acasă. Sau o dă de bună voie altcuiva ca acela să o folosească în alt război, acel al mafiilor, departe de interesele alegătorului.
P.S.: Despre politicieni voi reveni în alt text. Ei sunt totuşi secundari în această poveste...
