De unde mă plângeam săptămâni la rând că nu prea aveam știri de comentat și că Moldova intrase într-o apatie etilică de iarnă, săptămâna care a trecut mai că-mi venea să mă duc cu hăitul și să-i dau cu „Aho - Aho, copii și frați, stați puțin și nu mânați!”. A fost o săptămână destul de densă, s-au întâmplat multe, mai mari și mai mărunte, și bănuiesc că acest an ne va năuci cu adevăratelea. De-am ieși din el teferi...
Până una-alta am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat: în una din seri pregăteam cina la bucătărie. Ascultam radioul, o emisiune despre fotbal. Tocmai sunase un suporter al PSG-ului, supărat foc pe presă și în mod special pe cotidianul „L’Equipe” care, credea el, sunt prea tendențioși cu echipa sa și îi critică peste măsură de dur. La care prezentatorul i-a răspuns ceva de genul: „Da, poate că și are ceva „L’Equipe” cu PSG, dar clubul din capitală are suficiente mijloace să-i atace în justiție pentru calomniere și defăimare. Faptul că nu o face înseamnă că „L’Equipe” nu minte.”
La ce vă povestesc toate astea? Fiindcă săptămâna trecută vă relatam despre cum Silvia Radu se supăra foc pe o televiziune, TV8, că nu ar fi respectat niște reguli deontologice. După cum era și de așteptat, televiziunea a răspuns și a zis că nu au nicio vină. Pentru un moment mi-am zis, la fel ca jurnalistul cela: ce-ar fi dacă ar exista niște legi mult mai dure în Moldova care ar sancționa minciuna și nerespectarea deontologiei? Care să funcționeze în ambele sensuri, apropo. Atunci în loc de acest ping-pong, Silvia Radu în loc de declarație ar fi depus plângere. Iar judecata ori i-ar coace bine pe acei de la TV8, ori le-ar da dreptate și atunci ar păți-o rău primărița interimară. Numai că... Tot atunci am alungat gândul respectiv, că pe o streche rea pe timp de vară. Cu justiția noastră mă tem că în scurt timp vom rămâne fără nicio instituție de presă... Uite-așa și trăim: toți se acuză de minciună, de manipulare, de tot ce vrei, unii mai plătesc câte o amendă simbolică și totul rămâne pe vechi... adică nu rămâne pe vechi: răul se amplifică. iar în mijlocul acestei hărmălăi stăm noi toți cu gurile și urechile căscate... Veselieeeee!
Dar înainte de a trece la cele nebune, am să vă spun despre ceva cu adevărat bun:
GRAMMY PENTRU PATRICIA KOPATCHINSKAJA Violonista originară din Moldova a luat unul din cele mai prestigioase premii muzicale din lume, Grammy, pentru albumul ei „Death and the Maiden”, înregistrat împreună cu Orchestra de cameră din Saint Paul, Statele Unite. Felicitări, Patricia!
Şi acum să revenim la ale noastre, cele obişnuite:
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE – PAS Nu, nu, n-are treabă Maia Sandu în această poveste. „Pas” e folosit aici în sens de „se retrage”. Tudor Panţâru, Președintele CC, își dă demisia. Cică din motive personale. Nu avem niciun motiv să ne îndoim de cele comunicate și chiar îi vom dori domnului Panţâru tot binele. Numai că așa este lumea la noi, suspicioasă și cobitoare. Şi iată nu știu de ce această lume remarcă că tocmai acum a venit la Chișinău o delegație cu reprezentanți de la Comisia de la Veneția, OSCE și ODIHR să discute despre sistemul de vot, democrație și poate că și alte chestii. La fel, coincidență mare, dar tot acum este publicată și o hotărâre a CC adoptată acum o lună și jumătate (e datată cu 15/12/2017) care nu face altceva decât să confirme tot ce a fost adoptat de Parlament: vot mixt, un singur tur, repartiția pe circumscripții: tot-tot-tot. Hotărârea în sine conține câteva momente epice, voi cita doar unul care pe mine m-a amuzat cel mai mult: „Statul aplică legal un anumit tip de scrutin pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe. Aceasta este o chestiune de oportunitate politică.” În contextul Republicii Moldova această frază sună de-a dreptul hilar! De ce a fost această hotărâre publicată abia acum, după vizita aleşilor oaspeţi? De unde să ştim? Coincidenţă pură. La fel precum demisia lui Panţâru.
HALAT-ALB, SPERIATUL Dodon strigă „pojar”! Diakov, peticantropul politicii moldovenești (folosesc expresia în sens de precursor, fondator de specie, furnisor de ADN originar, cum ar veni, să nu credeți că mă refer la altceva, că nu vreau proces), strigă „pojar”! Vă-le-leu! Arde, dom’le, statalitatea, nu șagă! Chiar am râde, dacă nu ar fi și oarecum adevărat, căci niște derbedei au dat foc la tricolorul de sub Arcul de Triumf (și bănuiesc că nu au fost unioniști). Dar nu acest lucru îi supără pe susnumiți și nu declarațiile tradițional ostile și separatiste ale găgăuzilor (Nicolai Dudoglo a făcut-o boacănă și în această săptămână, în cadrul comisiei parlamentare educație, tineret, sport și mass-media, reproșându-le colegilor că i se adresează în limba de stat!), și nici manevrele militare devenite practic constante ale transnistrenilor dimpreună cu armata rusească (în această săptămână ei au scos tancurile la plimbare!), nici faptul că Rusia deschide 24 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile lui Putin (au coordonat cumva cu Chișinăul?), nu, toate astea nu-i deranjează prea mult. În scimb, Băsescu le-a devenit inamicul nr. 1 (aici totuși am trebui să fim onești și să-i dăm dreptate lui Diakov: Băsescu într-adevăr a dat peste cap „politica” în Moldova), iar Dodon chiar decide să convoace ditamai Consiliul Suprem de Securitate! Nici mai mult, nici mai puțin. Nu, el nu despre tancuri vrea să discute, dar despre acele 8 localități care au semnat o declarație simbolică de Unire (printre care, apropo, și un consilier PSRM). Pericol mare, fraților! Știți câte localități are Republica Moldova? Peste 1680! 8 au semnat declarația pentru Unire. 69 de comune sunt ocupate de separatiștii din Tiraspol. Care și ce-l doare... În acest context, în țara în care dodonii și diakovii reprezintă codul genetic al politicienilor, gestul consiliilor locale este mai mult decât curajos! Jos pălăria!
SUSŢINERE PENTRU USATÎI Un grup din opt deputaţi APCE şi cu Inna Şupac alături au trimis o jalbă către şefi. Ei sunt tare îngrijoraţi „în legătură cu încălcarea fără de precedent a drepturilor omului, principiilor statului de drept şi ale democraţiei în privinţa primarului municipiului Bălţi, Renato Usatîi.” Nu știu dacă s-au gândit cumva să trimită și interviul cu Serghei Pcela în care acela povestește cum gospodărește primarul fugar „democrat” și apărător al „statului de drept” sau acea înregistrare audio în care gașca de la Bălți planifică referendumul și cum să păcălească CEC-ul și în care înjurăturile (rușii zic „mat-peremat”), clădite una peste alta, ar conecta fără dificultate Moldova la Soare și am soluționa problema energetică o dată și pentru totdeauna fără acele 270 de milioane de la europeni.
AVOCAŢII PROPAGANDEI Surpriza săptămânii a venit de la un grup de asociații obștești din domeniul presei: Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice, Centrul de Investigații Jurnalistice, Comitetul pentru Libertatea Presei, Asociația Telejurnalistilor Independenți, Centrul ”Acces-Info”... No, eu înțeleg să aperi presa. Eu înțeleg să aperi libertatea cuvântului. Eu chiar știu că și minciuna tot cuvânt este. Dar de aici și până la apărarea minciunii scurt-circuitul îmi pare periculos. Atenție la pojar!... Ori poate aceste „asociaţii” consideră reportajul Zeynalovei pe care o apără în apelul lansat drept mostră de „jurnalism”?...
MOLDOVENII NU MAI VOR ÎN RUSIA Știți care sunt cele mai sigure sondaje de opinie? Fluxurile migratoare! Conform statisticilor oficiale numărul moldovenilor care lucrează în Rusia a scăzut cu aproape 100.000 în ultimii trei ani: de la 250.963 în 2015 la 157.548 în 2017. Procentual, e cea mai mare scădere din toate țările CSI. Și suntem departe, foarte departe de acele 600 de mii vehiculate de presa propagandistă apărată de asociațiile de mai sus. Și din totalul remitenţelor, la fel, din Rusia nu vin decât 30% și ele sunt în scădere. Printre altele, i-aș recomanda călduros domnului Leancă să țină cont de statisticile respective atunci când vorbește despre CSI. A mai ieșit lumea din „şiroca strana moia rodnaia” și fără a fi candidați oficiali la aderarea la UE.
Cam atât. Voi trimite și tradiționala Cireșică de pe tort, dar nu înainte să-mi cer iertare. Da, uite-așa, lipsa profesionalismului jurnaliștilor mă pune în situații penibile. Mai pe scurt, cireșica de pe tort de săptămâna trecută trebuia trimisă nu doamnei Berdilă, ci Vornicescu. Așa că, va rog de mă scuzați, doamnă Berdilă. Iar în această săptămâna îl voi cinsti pe domnul prim-ministru care s-a lăudat că s-ar putea ieftini gazul cu tocmai 20%! Anul trecut nu se putea, dar anul acesta, electoral (un detaliu nesemnificativ), se poate! Urrrraaaa, tovarăşi!
