Unul din filmele cu cele mai multe niminalizări (7!) la recentul Golden Globe a fost The Shape of Water de Guillermo del Toro. Filmul a luat până la urmă doar premiul pentru cel mai bun realizator și pentru cea mai bună bandă sonoră, ceea ce nu-mi pare surprinzător, mai mult chiar, premiul pentru cea mai bună regie îmi pare un fel de compensație dată pentru „ochi frumoşi”... Povestea, ecranizată fără îndoială destul de meseriaș, este una destul de banală : în unul din laboratoarele secrete americane este adusă o creatură bizară, un fel de om-pește care, conform mitologiei triburilor amazoniene, ar avea puteri excepționale. Acțiunea este plasată pe undeva prin anii 60-70, în perioada Războiului rece (acest element este probabil unicul farmec al filmului) și sovieticii încearcă să „fure” specimenul păzit cu strictețe de un tip machist și violent. O simplă direticătoare reușește să îmblânzească fiara și asistăm la o adevărată poveste de dragoste. Până la urmă ea eliberează creatura şi o salvează de la moarte. Atât. Poate ar trebui s-o mai menționez pe Sally Hawkins, care a concurat pentru cea mai bună actriță și nu ar fi fost scandal, dacă ar fi câștigat. Ah da, uitam de puterile creaturii : ea are capacități regeneratoare și tânăra își recapătă vocea pierdută în urma unui accident în copilărie. Poate e tendențioasă această reacție, dar a existat în viața mea un alt film, „Человек-амфибия”, realizat hăt în 1961 în URSS de către Kazanski și Chebotariov. Bineînțeles, există mici variații scenarice, dar senzația de dejà-vu nu m-a părăsit pe toată durata filmului...
În schimb, dacă e să rămânem în aceeași zonă a fantasticului și creaturilor mistice acvative, vă recomand un film polonez absolut remarcabil, realisat în 2015 de către Agnieszka Smoczyńska, The Lure (Córki dancingu). E o comedie muzicală superbă de cel mai înalt nivel cinematografic, cu o bandă sonoră de toată frumusețea. Două surori sirene nimeresc, nu contează prin ce minune, în lumea oamenilor și devin atracția principală a unui night-club, un fel de caberet provincial. Una din ele se îndrăgostește de un tânăr artist. Dilema: atunci când acesta din urmă se îndrăgostește de o altă sirenă va trebui să-l... pape crud, dacă nu vrea să se transforme în spumă de mare... Totul e superb de decalat în acest film, care m-a surprins enorm!
Hazardul a făcut să le privesc pe ambele la câteva săptămâni distanță. Preferințele mele merg, fără nicio rezervă, spre filmul polonez! Iată deci că am reușit să vă recomand ceva bun, pomenind și de un film care a făcut destul buzz la Golden Globe. Și lupul sătul și oaia întreagă!
