Detest mandarinele stricate
O obsesie
În fiecare zi verific cutia
Dacă nu cumva s-a stricat
Vreo una peste
Noapte
Iarna
Niciodată nu se termină
Mandarinele din casă
Am eu grijă de asta
Îmi plac jucăriile de brad
Am cheltuit o avere
Pe ele…
Când eram mic aveam
Un clovn şi
Un iepuraş
De sticlă.
Şi un glob magic
Uşor şi aerian
Sticlă aeriană…
Şi astăzi îmi este frică
Să le sparg
Toate visele mele
Sunt globuri
Din sticlă aeriană
Precum ACELA
Pe care l-am spart
Din întâmplare…
Detest să mi se ofere
Cadouri de Crăciun
Detest cadourile în general
Nu vreau nimic
Nu-mi oferiţi nimic
Vă implor
Niciodată
Sub nicio formă
Atât de mult mi-am droit
O jucarie încât
A devenit mare
Cât o planetă venită din
Altă galaxie
Şi a eclipsat totul…
Nimeni nu-i de vină
Mi-a fost oferită
De Anul Nou
Eu nu mai vreau ca
O maşinică din plastic
De rea calitate
Să poată eclipsa ceva…
Aşa erau atunci visele
De rea calitate şi
Pe jumătate stricate
Acum ar trebui să termin
Să pun un final
La acest text
Să găsesc o metaforă trăsnită
Unul cu Leru-i ler
Şi Florile dalbe
Care nu veneau niciodată
În oraşul nostru tern
Dar veneau când eram la bunei
Nu-s
S-au terminat metaforele
La magazin
Nu se mai vând
Trei la leu
Mi-a zis mai deunăzi
Un om deştept
Astea nu-s poeme
Sunt un fel de tablete
Un fel de… texte
Poezia e altceva
Nici nu contest
Poezia
A rămas prinsă
Într-un glob de
Sticlă aerian
Nu, nici în acest oraş
Nu vine nimeni
Cu Florile dalbe…
