1989. Revoluţia

Când eram copil

Mă jucam de-a moartea

Închideam ochii şi mă prefăceam mort

Gata, am murit

Să vină mama să mă vadă

Cum am murit

Să-i pară rău

Să plângă toţi de jale

Să vină toţi

Să vadă

Ce copil mininat au pierdut

Să ştie ei cum să mă mai certe

Altădată… 

Dar nu funcţiona

Niciodată…

Nu poţi să te prefaci mort

Asta am înţeles atunci

Când eram copil…

Nu există moarte prefacută

Nu există moarte făţarnică

Nu există moarte în suspans

Nu există moarte pe datorie

Nu există moarte interesată

Nu există moarte conformistă

Nu există moarte traseistă

Nu există moarte complotistă

Nu există moarte manipulatorie

Nu există moarte contemplativă

Nu există moarte indiferentă

Nu există moarte proletară

Nu există moarte intelectuală…

SE MOARE

DEFINITIV

ABSOLUT

SI PENTRU TOTDEAUNA

Voi, acei care nu credeţi,

Să mergeţi

Măcar o dată

în faţa unui tanc

sau TAB

sau măcar a unui şir

de ostaşi înarmaţi

şi să le strigaţi în faţă :

LI-BER-TA-TE !

Apoi să veniţi

Să discutăm

La un pahar de şampanie

Şi fursecuri

Dacă a fost revoluţie

În 1989

Ori ba.

Origine imagine

Comments

[Petre Grigorescu]

Piesa de teatru a fost realist-socialistă

Cu tancuri soldați manifestanți revoltați furioși și morți
Cu televiziune televizor și televizată
Cu Tovarăși conducători cu eroi cu actori înfierbîntați
Cu intelectuali jurnaliști securiști figuranți și cobai
Se poate muri cînd nu te aștepți
Se poate muri și într-o piesă de teatru cu decoruri concrete
În care se moare cînd scenariul e bine scris cu sevă forță și sînge
Cu șampanie și fursecuri pahare goale și pline și tot felul de decrete
Se poate muri strigînd LI-BER-TA-TE și se și moare
Asta dă piesei de teatru veridicitate zeamă palpabil piper și sare
Titlul cel apetisant încrîncenant atrăgător realist-socialist măcinător
„Revoluție”.
Și unii chiar Cred.
Cam ca atunci cînd copii fiind credeam în orice în eroi în filme legende
Piese de teatru libertate cărți poezii mituri povești revoluții revoluționari și
Superbe revoluționare cu țîțele goale drapel fluturînd traversînd baricade.
Și unii mai cred chiar și astăzi.
De unde atîta Libertate ? Dintre silabe !
Și-acolo printre ele pe unde-o mai fi loc
s-a strecurat cu-o plăpîndă speranță și-un subțirel firicel cuvințel
„revoluție”.
MORALA : în libertate fiecare este liber să gîndească după cum îl duce
Capul
Libertatea
&
Restul.

Piesa de teatru continuă să fie liber fasonată superb frumos fascinant misterioasă
în libertatea cea fascinantă.

CRĂCIUN FERICIT !

[Vitalie Vovc]

Va multumesc mult pentru acest poem! Cred ca îi înteleg mesajul... Si da, unii mai cred! Pâna la urma, oare nu aceasta credinta conteaza cel mai mult, pâna la urma? ...