Şi nici nu va face. Niciodată!...
Îmi cer scuze, Dragul meu Cititor, pentru acea mică abatere de la ritmul cu care, sper, te-am obișnuit. Vinerea trecută am lipsit. Chestia e că am fost într-o deplasare profesională și nu am avut cum să vă scriu. În noaptea de joi spre vineri dormeam într-un hotel pe undeva prin nordul Scoției. Îmi ziceam că nu-i bai, că voi scrie vineri pentru ca textul să apără sâmbăta și chiar m-am apucat de el, dar... n-a mers. Pe crucea mea: am făcut o selecție de lincuri, am cam pribluit despre ce aș putea scrie, dar... n-a mers.
La drept vorbind, nici astăzi nu prea-mi vine... Am să vă zic de ce: săptămâna trecută mă aflam, după cum vă spuneam, pe undeva pe la capătul pământului, în nordul Scoției. Am vizitat o întreprindere. Încercați să vă închipuiți: undeva la vreo 60 km de Edinburg, printre câmpii și dealuri, pajiști cu vaci şi oi, cu parcele cu grâu încă nesecerat (da, fraților, e nord, secerișul abia acum e în toi) există un mic parc industrial, iar în mijlocul lui - o uzină experimentală a unei companii ce a pus la punct o tehnologie unică de extracție de nano-fibre de celuloză din deșeuri de morcovi și sfeclă de zahăr, care, folosite drept aditiv în diverse formule, poate diminua până la 80% din cantitatea de componenți organici volatili, adică din otrăvurile pe care le inhalăm. Ei au dezvoltat un concept de la A la Z și vor să-i ajutăm să-și dezvolte afacerea. Am fost în laboratrul unde lucrează vreo 15 persoane. I-am ascultat cu câtă pasiune povesteau despre cercetările lor. Am fost la uzină... Fraților, credeți-mă, e high-tech din high-tech! E Star-Trec în real-time! Oameni simpli, care se poartă extrem de modest (nu am văzut niciun mercedes pe parking la ei, în afară de un van luat în chirie special ca să ne ducă pe noi), nici nu ai zice, dacă i-ai întâlni la un pub de cartier, că sunt cercetători. Și, repet, in the middle of nowhere!, la dracu-n praznic... Oameni buni, iată cu ce se ocupă lumea sănătoasă la cap! Iată ce culmi aburcă ei! Și nu e act de eroism, nu e ceva ieșit din comun... E simplu cotidian undeva în nordul Scoției... Iar lângă Edinburg am trecut peste o apă pe un pod nou-nouţ care a fost construit la timp și pentru care s-au cheltuit cu 2 milioane mai puțin (bani publici) decât era prevăzut inițial...
Ei cum, spuneţi-mi, să scrii după asta despre Plahotniuc-Dodon-Sandu-Ghimpu-Chirtoacă, etc?...
Mă gândeam să încerc să revin la formatul tradiţional, dar astăzi ne-au venit la birou alți clienți: japonezi... După o zi de muncă în comun am luat cina împreună. Am vorbit despre tehnologiile lor și despre un proiect comun cu o companie franceză pe care tocmai l-au inițiat (grație colaborării cu noi)... Proiectul are o tematică despre care poate că ați auzit deja: „smart house” se cheamă. Fraților, l-am ascultat și vă zic: mă declar oficial în depresie încă pentru o săptămână! Nu pot! Fizic nu pot să trec uite-așa simplu de la navă spațială la „gojeri”...
Nu de alta, dar printre linkurile selectate pentru săptămâna trecută era unul în care „producătorii” agricoli se plâng că nu le ajung braţe de muncă...
Comparaţi: nano-fibre de celuloză şi... Dodon care vrea să-i facă pe moldoveni tractorişti...
