Photo by: Pavel Dumbrăveanu
Orașul Bălți, ca și majoritatea urbelor din Moldova, are în mod obligatoriu o stradă „Stefan cel Mare”. Bălți fiind un oraș ceva mai mare, un întreg municipiu, strada e şi ea un ditamai bulevard, aproape ca la Chișinău! La Bălți mai există și un monument vajnic, în picioare, al lui Ștefan, aproape la fel de mare că și acel de la Chișinău, numai că, păstrând tradiția predecesorului său (care se afla pe timpuri la vreo 30 de m depărtare în spatele unei tribune de granit și care a fost deplasat la comisariatul militar), stă cu mâna întinsă, arătându-le discipolilor direcția, spre Nord-Est, direct spre Moscova, în treacăt fie spus! Dar toate astea sunt solilocări beletristice fără valoare, căci observatorul inventiv va putea, de exemplu, remarca și faptul că Ștefan stă cu posteriorul la Primărie, oferindu-le spre contemplare partea corpului pe care o merită.
Însă nu de-a speculații simbolistice voiam eu să mă joc, ci să vă spun că orașul, precum bine se vede din cele de mai sus, este dotat cu setul minim de semne distinctive ale noului stat independent, Republica Moldova. În rest, în ceea ce privește atitudinea față de Independență la Bălți, se consideră că lucrurile ar fi înghețat undeva în anii 80 ai secolului trecut. Și dacă în linii mari această opinie corespunde realității, faptele ar trebui nuanțate: ceea ce rămâne constant este o atitudine permanent ostilă (nu aș dori să-i spun „ură”, deși ar fi un termen mai exact) față de tot ce este moldovenesc (de „românesc” nici nu mai vorbim) și față de Chișinău. Ceea ce poate varia este inensitatea cu care se exrpimă sentimentele respective. Faptul că orașul s-a dotat cu câteva atribute ale „independenţei” se datorează acelei perioade în care se părea că „sovieticul” a plecat cu desăvârșire și că nu poate exista reversibilitate.
Dar, fiți pe pace, aceste „schimbări” nu au afectat cu adevărat decât plăcile străzilor, căci în vorbirea orală continuă să fie cultivate cu insistență vechile denumiri: „Leningradskaia” în loc de „Ştefan cel Mare”, „Artioma” în loc de „Decebal”, „Volodarskogo” în loc de „Calea Ieşilor” ş.a.m.d. Locuitorii nu cunosc nici astăzi denumirile noi (deși au deja un sfert de secol!) ale străzilor (ori se fac ostentativ a nu le cunoaște), iar companiile de taxi, pentru a nu le pomeni decât pe acestea, nu se sinchisesc să folosească vechile denumiri nici în intern, nici cu clienții... Vă asigur, conversațiile radio dintre șoferi și dispecerat (în rusă desigur) merită ascultate: e space!
De faptul că limba română nu este aproape deloc folosită presupun că vă dați seama. Nu zic că nu este cunoscută, sper că ați sesizat nuanța. Apropo, atitudinile față de folosirea limbii române sunt un barometru destul de bun: dacă acum câțiva ani ți se spunea ceva de genul „izvinite, ia ne ponimaiu”, în această vară am fost confruntat cu o ignorare sfidătoare: ceva de genul „nici nu exiști pentru mine dacă te adresezi în română”... Recunosc, nu am mai pățit din astea până acum. Bine, oameni sănătoși la cap au mai rămas, dar ceilalți au devenit mult mai vizibili...
S-a discutat mult la timpul său despre succesul nemaipomenit și aparent inexplicabil al lui Usatâi: cum de a fost posibil ca un interlop să câștige într-atât de detașat și de ușor alegerile? Am să vă aduc și opinia mea: la Bălți nu se votează și nu s-a votat niciodată altfel decât anti-moldovenesc! La scrutinul câștigat de Usatâi a participat și un reprezentant al PCRM-ului (partid care părea de neclintit la Bălți), Octavian Mahu. PCRM a comis o eroare fatală: Octavian Mahu este moldovean! Și nu atât acest fapt este redibitoriu, ci faptul că vorbea o română relativ corectă, iar acest lucru la Bălți este impardonabil. Usatâi este, fără îndoială, mai pe placul bălţenilor... „Ne dai bog esli moldavanin pridiot k vlasti”: asta mi-a fost dat întâmplător sa aud chiar cu urechile mele şi această opinie nu este una marginală... În genere, nu contează cine este „catindatul”, important e să fie antimoldovean și prorus. Am impresia că la Bălți ar vota și o capră primar, dacă ar reuși cineva să-i convingă că ea este categoric împotriva „naţionaliştilor și fasciștilor români”...
Din păcate, autoritățile centrale se fac că plouă și nu se interesează nici cât negru sub unghie de ce se întâmplă în acest oraș. Dimpotrivă, municipiul beneficiază de înlesniri și avantaje de care nu se prea bucură alte localități. ZEL de la Bălți este printre cele mai dinamice și este lăudat de „centru”, CNA-ul și PA parcă ar ocoli înadins orașul, deși toată lumea știe ce hoții s-au întâmplat și se mai întâmplă acolo. Până și publicațiile locale (rusofone) au început a se indigna... Degeaba! Chișinăul rămâne departe...
O să-mi ziceți că exagerez... O fi. Mie însă perenizarea acestei situații îmi pare extrem de riscantă... Pe strada Decebal (fosta Artiom), una din arterele principale ale orașului, pe o clădire dezafectată stă o inscripție: „Rossia – Novorossia – Bessarabia” (și e desenat și logoul „Pervyi kanal”!). Inscripția pare să fi apărut cam pe timpul când Rusia încerca să organizeze mișcări destabilizatoare în zonă... Tentativa a avortat, mai degrabă datorită ucrainenilor care au reacţionat operativ la Odessa, dar taggul mai stă și azi. Și nu pare să supere autoritățile „independente”...
Atâta bine: starea jalnică a clădirii parcă i-ar spune „cititorului”: iată ce înseamnă „Novorossia”: dezastru, distrugere, ruine, mizerie... Dar cine să înțeleagă?... La Bălți e altfel de independență... O independență față de Independență.
NOTĂ: Îi aduc sincere mulțumiri Domnului Pavel Dumbrăveanu, jurnalist de la Bălți, care s-a deplasat în mod special pentru a fotografia inscripțiile de pe strada Decebal pe care le postez aici!
