Imagine: "Arlequin et Pierrot" de André Derain (1924)
A trecut o lună de când avem un nou Președinte. Câte le-a făcut Igor Dodon într-o lună, nu le-au făcut predecesorii săi pe durata întregului lor mandat. Bineînțeles, comentatorii politici, analiștii, formatorii de opinie (numiți-i cum doriți, nu sunt ironic de această dată), nu au putut să nu evalueze isprăvile flibustierului de la Sadova. Este și firesc. Rareori ai atâta material la dispoziție. Dubios de mult aș zice eu…
Urmărind cu mare atenție evenimentele din țară și nu doar (nu că aş înţelege mare lucru), voi îndrăzni să vin și eu cu câteva comentarii. Unele, le-ați auzit deja din alte surse... Dar există un element despre care nu prea se vorbește, ori este menționat doar tangențial, care mă face să nu fiu prea optimist în ceea ce privește Dodon și în special 2018, căci, nu-i așa?, anume alegerile parlamentare de peste un an și jumătate (vai, cât de aproape este!) sunt miza principală astăzi.
Vom face câteva constatări factuale pentru a planta decorul:
- PSRM este actualmente, și de departe!, formațiunea politică cea mai tare pe piață în Moldova. Un recent sondaj o creditează cu tocmai 38% din intențiile de vot, iar în spatele său se deschide un vid abisal: niciun partid politic nu atinge nici măcar 10%...
- Dodon a reușit să concentreze în mâinile sale tot electoratul anti-european și pro-putinist (e un pleonasm și am putea să ne limităm la oricare din aceste două definiții).
- Prin declarațiile sale total aberante, anti-statale, anti-sociale și chiar anti-naționale (a tras în toate direcțiile și toate domeniile!) a reușit un miracol: o unificare, pentru moment doar discursivă, a forțelor pro-europene, care până acum apăreau extrem de divizate și fragilizate după campania electorală devastatoare din 2016. Din păcate, avem dovada unui adevăr trist: nimic nu unește mai bine și mai solid decât un dușman... Dar asta e problema noastră, nu a lui Dodon.
- A reușit să atragă atenția presei internaționale și a diplomaților străini asupra situației și riscurilor pentru întreaga zonă care emană din R. Moldova...
Acum, dacă am terminat cu certitudinile, vom veni şi cu câteva presupoziţii (nu pretind la mare originalitate pentru unele). Iată, de exemplu, prima:
Pe Dodon îl doare fix în pix de funcția de Președinte, de țară, de popor și de restul chiţibuşurilor. El pregătește 2018. Chiar dacă nu a enunțat-o direct, nu ne expunem prea mult făcând această afirmație. Toate declarațiile lui nu trebuie privite, considerate sau analizate decât prin prisma acestui fapt... Dar spunând asta, imediat apar alte întrebări... să vedem.
Ce ni se pregăteşte pentru 2018? Cine este Dodon? Ale cui interese le apără? Vom începe prin a enumera mai multe ipoteze referitoare la „apartenenţa” noului nostru preşedinte vechi.
- Dodon joacă pe cont propriu. Putere de dragul puterii (și avantajelor care decurg din asta). Nu știu dacă mai crede cineva acestor afirmații... În primul rând fiindcă el e deja „în pâine”. E deputat și poate și din poziția actuală să beneficieze de suficiențe „avantaje” fără mari bătăi de cap. Exemplul lui Diacov și longevitatea acestuia e edificator. Versiunea are, cu toate acestea, dreptul la existență. Dacă ar fi să presupunem că este un politician cinic și fără scrupule, am putea să-i acordăm acest credit: a simțit un „trend” și l-a încălecat. Doar atât.
- Dodon este emisarul lui Putin. E foarte posibil. Cel puțin așa se poziționează chiar el. Și scandalul cu finanțări din zone off-shore care ar proveni direct de la Kremlin ar fi un argument în favoarea acestei ipoteze. În defavoarea ei joacă însăşi primirea care i-a fost rezervată la Moscova. Anumite aspecte au semănat a bătaie de joc. Se pare că nu este luat chiar în serios...
- Dodon este „omul lui Plaha” sau chiar „omul americanilor, europenilor, occidentalilor, etc., etc.” (adică ar fi om de-al nostru). Această ipoteză este într-atât de frumoasă, încât îți vine a o crede pe dată. Dacă mai ținem cont și de izul complotist care emană de la ea, devine de-a dreptul atrăgătoare. Și să nu uităm nici de faptul că Dodon este un transfug notoriu și că grație votului său Timofti a fost ales Președinte în 2012.
Acum să vedem şi ce ne zic „analiştii”:
- E posibil un impeachment: Da, într-adevăr, e posibil și există, deja!, suficiente motive pentru el. Dar acest lucru se poate întâmpla doar în cazurile 1 și 2 din grila de mai sus. Și nici chiar aici nu am băga mâna în foc. E posibil ca guvernarea actuală să-l țină cât mai mult în scaun, să-l lase să-și facă de cap și în continuare, sperând între timp să coaguleze forțele proeuropene în ceva mult mai credibil decât avem astăzi. Acest impeachment însă nu ar trebui să intervină nici prea târziu, căci el inevitabil va fi folosit de către Dodon în campanie, victimizându-se și poziţionându-se drept o „jertfă a „statului capturat””. (ah, la câte lucruri utile servește această sintagmă – „stat capturat”!)... Deci, nu, eu nu cred că un impeachment va avea loc, cel puțin nu în viitorul apropiat... Dacă însă Dodon este „omul lui Plaha”, atunci acest impeachment va surveni doar dacă va fi util. Poate să fie. Dar poate și să nu fie. Depinde de sondaje, de ceea ce se va contura pe segmentul pro-european... La urma urmelor, indivizilor de genul lui Plahotniuc cel mai convenabil le este atunci când totul e la muchie de cuțit. O majoritate covârșitoare pro-europeană nu-i este convenabilă, căci îl lipsește de titlul de „salvator al națiunii și al vectorului european”... Dar ce semnificație va avea acest impeachment dacă va fi provocat chiar de Dodon? Ultimile lui declarații de nesupunere la o decizie a CC (acea care vizează numirea de miniștri) pun pe gânduri...
- Cu cât mai mult rămâne în scaun, cu atât Dodon va pierde în popularitate: Într-o emisiune recentă radiofonică (dar am citit asta și în articole de presă) a fost chiar vehiculată cifra de 5%. Cu alte cuvinte, lăsat să-și facă de cap, Dodon ar pierde inevitabil din notorietate, și astfel ne vom apropia de 2018 cu un Dodon discreditat (prin declarațiile sale abracadabrante, chiar și pentru statalişti), cu un Usatâi dat în căutare internațională și cu ceva mai serios și mai credibil pe aripa pro-europeană. Și atunci nu ar mai conta cu adevărat ale cui jocuri le face. Chiar? Să fie totul atât de simplu?
Uite tocmai aici cred că intervine acel ceva despre care nu prea se vorbește la noi şi despre care vă pomeneam de la început... Un detaliu, dar înţelegându-l, toate îşi schimbă semnificaţia... Cu toate aberațiile și prostologiile enunțate de Dodon, chiar și cu acea intenție de a pune în cârca cetățenilor țării toate 6 miliarde de datorii adunate de Transnistria pentru gaz (aici am putea spune că nici nu adie a geopolitică), actualul președinte niciodată nu va coborî semnificativ în sondaje!
Persoanele care afirmă că Dodon poate coborî în sondaje pornesc de la premisa că scorul înalt al PSRM-ului este chiar rezultatul PSRM-ului, pe de o parte, și al eșecului actualei guvernări care se autodefinește drept pro-europeană (la o adică, ea așa și este. Putem spune că este ineficientă, coruptă, incompetentă, orice, dar ea este totuși pro-europeană), pe de altă parte. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci ele ar fi avut dreptate. Numai că scorul lui Dodon nu este deloc meritul său sau al partidului pe care-l conduce!
Scorul lui Dodon este fabricat de către ceea ce am numi paradigmatic efectul „Pervâi Kanal”... Este rezultatul propagandei extrem de agresive putiniste difuzată nestingherit de ani de zile pe întreg teritoriul țării și asta fără o contra-balanță de niciun fel. Dacă până nu demult erau doi actori politici care beneficiau de acest scor, astăzi a rămas doar PSRM... Să presupunem că, printr-o minune, ar dispare mâine PSRM cu Dodon cu tot. Nicio problemă! Acest scor va fi preluat cu ușurință de oricare politician care va îmbrăca retorica pro-putinista, la fel de ușor precum ai îmbrăca o cămașă...
Ceea ce afirmă astăzi Dodon sunt calcuri și reluări oarbe a tot ce curge din difuzoarele și ecranele pro-putiniste. Puteți spune orice despre Plahotniuc și trustul său media, dar nici barem el nu are acoperire națională! La țară, acolo unde avem încă destul de mulți alegători, nu poți privi decât trei, maximum patru posturi de televiziune și toate sunt pline cu materiale propagandistice anti-occidentale, în afară de Moldova 1, bineînțeles, dar mesajul său este bruiat de către același argument omniprezent: „stat capturat”... Iar Moldova 1 fiind televiziune de stat... Da, la noi se priveşte masiv „Pole Chiudes”, „KVN”, „Pesnia Goda”, „Davai pojenimsia” ş.a.m.d.... Alte droguri, mai puţin nocive, nu ni s-au dat...
Și această realitate nu este de ieri-alaltăieri. De ani întregi se seamănă și se cultivă un anti-europenism, relativ soft de la început, devenit din ce în ce mai agresiv astăzi... Dar esențialul este deja făcut! Au fost implantate solid clișeele necesare și pe ele se poate îmbrăca acum orice... Un fel de celule stem din care fabrici orice minciună şi ea creşte credibilă! Despre știrile cu sirienii vă mai aduceți aminte? A fost o minciună, dar ce mai contează? Căci ea nu are rol de informație și nici măcar de dezinformație, ci de confortare a unor clișee preexistente. Atunci când minciuna nu mai are rol de minciună, ea devine desăvârșită! Sau încă un exemplu: sputnik.md tirajează în chiar ziua în care scriu acest text o „ştire” conform căreia autoritățile europene ar fi lipsit nu știu care părinți moldoveni de dreptul parental și le-ar fi luat copilul...
Cam aşa se prezintă situaţiunea. Nimic bun. Dar poate că greşesc eu şi atunci puteţi râde de acest text ca de o glumă proastă.
Ținând cont de cele relatate mai sus, eu aș prefera să-l știu pe Dodon drept „politician cu responsabilitate socială limitată”, dacă e să folosim o definiție recentă de-a lui Putin. Atunci toul s-ar reduce la o chestie de preț... Dar și aici nu văd nimic îmbucurător: Căci Putin va plăti. El plătește tuturor. Vor accepta oare să plătească occidentalii?
Și mai mult mi-ar place să fie „omul lui Plahotniuc”... Aoleo!!! Scandal, nu-i aşa?... Cum e posibil? Stat capturat (ptfu, drăcie, iar el!)! Pare-mi-se că e cel mai mic rău în situația creată... No, pe bune, dacă aș ști că este așa, m-aș distra de minune...
Oricum, nu prea avem de ales. PSRM trebuie bătut la scrutin în 2018 şi bătut la scor! Drept că eu nu prea știu cum. Totuşi, în ce mocirlă ne-am pomenit...
