Din caldarâmul străzii pe care o parcurg
Cel puţin de două ori pe zi
Ca o suveică
Târându-mi firul destinului asemeni unui păiangen
Prin urzeala întinsă de alţii
A început a izvorî nisip galben
(Aici un poet mai meseriaş
Ar scrie “nisip violet”, „roşu” ori „verde”,
Dar nisipul care izvora pe strada mea
Era cât se poate de banal.
Şi-apoi noi aici nu facem
POEZIE
Ci descriem un caz particular,
Acel al nisipului galben şi banal
Care din cauze obscure
A început a izvorî
De printre cuburile de granit ale caldarâmului)
Nimeni nu a înţeles
Acest fenomen extraordinar
Din punctul de vedere al fizicii
Şi destul de tern
Din punct de vedere poetic
Dar nici nu a întrebat careva ceva
Nu a căutat explicaţii
Municipalitatea chiar era destul de satisfacută
În fiecare dimineaţă şi seară
O echipă specializată încărca
Câte un camion de nisip
Şi-l vindeau la prêţ de piaţă
Completând bugetul scund al oraşului
Iar nisipul tot izvora
Poeţii îşi căutau de treabă
Căutând metafore mai… poetice
Culori mai ţipătoare
Şi materie mai aeriană
Iar fizicienilor
Primăria le-a interzis accesul
Nu carecumva să perturbe
Funcţionarea serviciilor municipale
Iar nisipul tot izvora
Şi dacă s-ar fi găsit cineva
Să tragă cu urechea
La ce se întâmpla pe acea stradă
Hăt după miezul nopţii
Ar fi auzit desluşit un vuiet surd
Ar fi auzit cum miriade de părticele de cuarţ
Îşi fac loc către suprafaţă
Scrâşnind, rozându-se una pe alta
Acest cor al forţei abrazive
În mişcare
Şlefuind şi fasonând blocurile de caldarâm
Până când, într-o zi
Mii de bule de granit, perfect sferice,
Au luat-o la vale
Şi huruitul lor a înfricoşat lumea
Şi nimeni nu a îndrăznit să le stea în cale
De teamă să nu fie strivit.
