Lupii! Îmi omoară lupii!
Chiar şi pe-acei din cuşcă
De o culoare albă, nefirească,
Cumpăraţi pe câteva sute de dolari
Căci din ceilalţi, înhăitaţi,
Suri, slabi şi flămânzi
Nu mai sunt demult
Blănile lor
Atârnă pe pereţii caselor
Din care duhneşte
A praf de puşcă
Din ce în ce mai multe case
Duhnesc a praf de puşcă
Pe străzile oraşelor
Duhneşte a praf de puşcă
Pe uliţile pustiite ale satelor
Duhneşte a praf de puşcă
Până şi prin păduri
Aceeaşi duhoare de pulbere
Fetidă
Iar lupii n-au ştiut
Că aici totul este otrăvit
Până şi mieii sacrificaţi de Paşte
Sunt otrăviţi
Lupii se tem doar de foc
Dar atunci când arde
Sau strigă unul : „Foc”!
E deja prea târziu
Imagine: „The Edge of Winter Wolves”, Laurie Justus Pace