Nu am urmărit cu mare atenţie mitingul de ieri. Nu mă interesează chiar într-atât încât să sacrific o duminică. Şi nu acei 2500 de km care mă despart de focarul acţiunii sunt cauza. Nici nu mă simt motivat să vă aduc justificări ori explicaţii. Vă recomand în schimb un text de Vitalie Sprânceană cu care, în mare parte, sunt de acord.
Deşi îmi pare cam naiv faptul că mulţi au crezut în aceste „proteste”... (Scriam despre asta în octombrie 2015. Dar şi mai înainte.) Ce să-i faci? Lumea se agaţă şi de un pai de speranţă...
Urmărind titlurile de azi dimineaţă şi postările pe reţelele de socializare m-am prins la un gând : marea întrebare şi marele subiect de discuţie este următorul: au fost ieri violenţe la Chişinău ori nu au fost?
Imagini de la faţa locului au circulat multe ieri, dar a fost una care mi s-a întipărit în memorie, postată de Sorin Bucătaru, şi care reprezintă chintesenţa celor care se întâmplă în piaţă.
Din păcate, dacă e să stai şi să le cântăreşti bine pe toate, discuţiile despre violenţe nu sunt deloc întâmplătoare. S-a ajuns la un punct în care toate părtile implicate în „conflict” sunt cointeresate ca aceste „violenţe” sa se întâmple.
Forţele de ordine – pentru a putea în sfârşit juca din muşchi şi demonstra că sunt forţe, nu foaie verde de tăiat la câini. Oricând şi oriunde, şi nu doar în Moldova, forţele respective numai asta şi aşteaptă: să intervină. Nu pentru atâta lucru sunt ei antrenaţi? Iar când se dezlănţuie, atunci – păzea... Am văzut ce pot face, iar unii au simţit-o pe pielea lor.
Guvernanţii – pentru a defăima şi decredibiliza (dacă mai au ce) organizatorii protestelor, eventual dacă ar mai reuşi un caz penal – două, pe care le-ar mediatiza pe larg, cred că nu s-ar da în lături...
Organizatorii protestelor – pentru a defăima şi decredibiliza guvernanţii (dacă mai au ce). Organizatorii şi-au cam epuizat resursele şi o escaladare a evenimentelor nu poate decât sa le fie favorabilă. Dacă se pricopsesc cu un martir – doi, pe care i-ar mediatiza pe larg, cred că va fi acceptat fără fandoseală.
Pentru moment însă, lucrurile se derulează (din fericire!) cât de cât paşnic, dar ar fi bine ca oamenii să înţeleagă că acei menţionaţi mai sus nu vor ezita să-i ducă la pierzanie... Căci nu de dragul lor stau ei acolo unde stau.
