TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD
Să începem cu veşti bune: două proiecte marca „Europa Liberă” se văd materializate şi în format „hârtie”. „Jurnalul săptămânii”, animat de Valentina Ursu şi „Realitatea cu amănuntul”, o rubrică de autor a lui Iulian Ciocan. Cărţile au fost lansate la Chişinău. Dacă micile crâmpei de realitate ale lui Iulian Ciocan constituie o veritabilă cronică a timpurilor noastre, destul de sumbre, (precum şi majoritatea sintezelor subsemnatului, de altfel), „Jurnalele săptămânale” sunt o adevărată oază de speranţă. Atâta lume bună... Şi totuşi nu funcţionează... Oare de ce?...
Amatorii pozelor cu pisicuţe şi motănaşi pe FB (printre care nu mi-e ruşine să mă număr, à propos) au fost probabil înduioşaţi până la lacrimi de fotografia celor doi tigruţi pe care grădina zoologică de la Chişinău i-a primit din Franţa şi din Belgia... Totuşi câinoşi oameni mai trăiesc în Europa aia occidentală! Să trimiţi doi tigri de toată frumuseţea să crească la Chişinău... Câtă cruzime! Şi Brigitte Bardot ce face acolo, doarme?! Noroc de noi, zic, că sunt tigri de Bengal şi nu de Amur, nu de alta, dar se pornea marele prieten al felinelor siberiene să-i elibereze călare pe un tanc...
În rest... S-au întâmplat multe şi mărunte şi toate din aceeaşi găleată... Şi cum a face o ierarhizare devine practic imposibil, am să le iau la rând.
GEORGE SIMION SAGA Nu suntem în Norvegia, de aceea ar fi mai potrivit să-i zicem „comédie” (anume aşa, cu accentul pe E!). Mai pe scurt, lui Simion i s-a interzis să intre în Moldova, drept răspuns el a declarat greva foamei care a durat exact timpul între o cină şi un mic dejun, căci la intervenţia directă a lui Super-Filip (săptămâna trecută am asistat la performanţa lui Dorin Batman!) interdicţia a fost ridicată. În afară de această poveste pe de-a dreptul tragi-comică, cu adevărat hilar a fost altceva: cică George ar fi sabotat recensământul din 2014! Adică BNS, care nici nu a început procesarea datelor, nu l-a sabotat, iar Simion – da!
AVEM ŢINERE DE MINTE MAE rus se arată iritat de nu ştiu ce lipsă de amploare în comemorări şi zice că nu a uitat de partea cui a luptat România în WW2. Ar fi bine să nu uite şi de partea cui a luptat Rusia în acelaşi război. Început în 1939 şi nu în 1941. Primele succese ale aliaţilor, încununate cu o paradă militară la Brest, e un exerciţiu bun de rememorare pentru început.
AVEM ŢINERE DE MINTE? În România a fost pronunţată sentinţa (o premieră!) pentru unul din călăii comunismului. Torționarul Vișinescu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Fără a intra în păcatul unei campanii isterice care poate uşor degenera până la o „vânătoare de vrăjitori” lipsită de orice sens, crime precum cele ale lui Vişinescu nu pot fi iertate. Păstrând proporţiile de rigoare, mă întreb dacă avem, totuşi, ţinere de minte. Aflăm, de exemplu, cine a fost şi ce a semnat pe timpuri fostul judecător la Curtea Constituțională, Victor Pușcaș. Ce facem? Ne prefacem că am uitat? Aşteptăm să ne aducă un cineva altul aminte cum au stat lucrurile, să zicem un MAE din Rusia?
FĂRĂ CEC Nu avem Guvernator la Banca Naţională. De ieri nu avem nici CEC. Oricare ar fi atitudinea faţă de şefii acestor instituţii (iar eu, de la epizodul voturilor pe foi A4 din 2010, nu mă număr printre admiratorii lui Ciocan), a le lăsa fără căpătâi e inacceptabil. Apropo, aşa o curiozitate: în caz de anticipate, cine le organizează? Ori o să-mi ziceţi că şi această „uitare” e o fentă pentru a face anticipatele imposibile?
2+ PENTRU PLAHA În domeniul audiovizualului 2+ pare a fi nu doar numele unui canal, dar şi o regulă pentru clanul lui Plaha. Cică şi-ar mai fi cumpărat două televiziuni. Atâta ma întreb: la ce bun? În business există o regulă, un optimum de care nu se poate trece. De exemplu, orice efort de îmbunătăţire a productivităţii muncii, odată acest optimum procedural depăşit, duce inevitabil la căderea productivităţii. Dar se pare că „băieţii şmecheri” nu ştiu business. A fura totuşi e altceva.
POALE LUNGI PENTRU JUSTIŢIE SCURTĂ Scurtă cât durează un telefon de la Ministru, de exemplu. Sau de la altcineva. Care numeşte miniştri... Contează mai puţin, de fapt. Nu contează nici barem dacă e „integru” Poalelungi ori ba. Dar atunci când gradul avansat de putrefacţie al sistemului judecătoresc nu mai poate fi contestat de nimeni, a te prezenta pentru încă un mandat e o sfidare pe de o parte (a noastră) şi o prostie monumentală de altă parte (a lui Poalelungi).
CMC RĂZVRĂTIT Focarul luptelor pentru putere s-a deplasat de la instituţiile guvernamentale republicane la CMC. PPEM-ul zice că nu mai face parte din „coaliţie”. În principiu, această coaliţie nu prea are sens. În principiu, nici AIE-urile din Parament nu au sens decât pentru a repartiza posturile din Guvern. În principiu, Primarul trebuie să se ocupe de nevoile oraşului şi nu să caute „mâna Moscovei” peste tot ori să caute conspiraţii geopolitice. Dacă e pentru binele oraşului, faci coaliţie cu oricine pentru a ajunge la acel „bine”. În principiu, aşa ar trebui să fie. Dar eu nu-i cred. Şi am suficiente motive şi suficientă „ţinere de minte” pentru ca să nu-i cred pe acei care avansează astăzi aceste principii. Pentru moment însă primele capuri au căzut: Gamreţki (coleg de clasă cu Chirtoacă), Poiată şi Balan. Oameni de-ai lui Chirtoacă? Show must go on!
Cam atât... Între timp, de când cu „instabilitatea”, din 2015, Moldova a exportat cu 15% mai puţin decât în 2014.
Iar Preşedintele Timo(f)ti decorează trei colaboratoare ale magazinului UNIC. Care lucrează pentru ţară... Comédie, Dom’lor. Comédie curată! Cu accentul pe „E”...
Imagine: Meruzhan Khachatryan, "It Is Devoted To Sacred Memory The Triptych Part I"
