Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos. (Grigore Vieru, Mulţumim pentru pace)
Zboară.
«Sunt priiiiimuuuul!»
Această pătrundere
Fulgerătoare,
Euforică
A spaţiului!
Explozia focului
Uitată undeva în urmă,
În întunericul
Ţevii genitoare.
Şi apoi – lumină!
Toată această lumină!
Şi particulele ei
Sărind ca popicele
Din cale-i.
În doar câteva secunde,
Poate doar una,
Poate chiar frânturi de secundă,
Va lovi în ceva:
În piatră,
În lemn,
În fier
Sau în carne.
Pe cât de adânc
Va pătrunde
E doar o rezultantă
A unor ecuaţii
Cunoscute din timp
Cu variabile de
Viteză
Distanţă
Şi densitate a meteriei.
Şi în clipa când acest
Mini Big Bang
Distrugător
Se va produce
Mesajul său de
Pace,
Iubire
Şi speranţă,
Esenţa însăşi
A existenţei sale,
Misiunea supremă
Pe care o poartă
Ca pe o pâine
Caldă
În vârful său ascuţit,
Va fi livrat.
Dar chiar atunci
Glontele a văzut
Zeci,
Sute
Poate chiar mii
De proiectile surate
Care au şuerat
Revanşard
În sens opus…
Fară a-i fi ascultat
Mesajul…
