Dacă cineva nu a înţeles până acum, din textele mai vechi sau alte apariţii publice, declar acum, clar şi răspicat, negru pe alb, să nu mai fie posibil de tăiat cu bărdiţa, chiar dacă demult nimeni nu mai scrie cu peniţa: nu am susţinut, nu susţin şi nu voi susţine niciodată protestele organizate de către DAdaişti. Nici nu are acest lucru mare importanţă, de fapt. La fel precum, bănuiesc, pe cei mai mulţi nu-i interesează opinia mea… Dar în economia textului respectiv afirmaţia îşi are rostul său.
Pentru moment consider că am intrat într-o cădere liberă, necontrolată. Regula de aur a celui care a nimerit în capcana mlaştinii este să facă cât mai puţine mişcări, inclusiv respiratorii, pentru a diminua din viteza scufundării. Inevitabilă, orice nu ai face, dacă nu trece nimeni pe alături să te scoată. Cu cât te agiţi mai mult – cu atât te scufunzi mai repede. Şi doar nimeni nu are dubii referitor la „buna credinţă” a celui împotmolit! Cu adevărat, drumul spre iad este pavat cu intenţii bune...
Cea mai mare eroare este să consideri astăzi că deturnând protestul (dacă e să presupunem că ar exista o bătălie în culise între "occidentali" şi "ruşi" pentru a-l deturna) se poate obţine ceva. Nimic mai fals! În primul rând fiindcă, chiar dacă deturnarea protestului ar fi reuşită şi s-ar obţine, prin acelaşi protest, plecarea celor presupuşi corupţi, orice nouă putere, oricât de pro-occidentală nu ar fie ea (şi aici ar trebui s-o spun din nou, clar şi răspicat, la fel de negru pe la fel de alb, că ceea ce-mi doresc eu este o ruptură definitivă de orice formă de influenţă a Rusiei putiniste în ţară şi o integrare ireversibilă în lumea occidentală, sub orice formă: Unire, integrare în UE, NATO, oricare din ele sau toate launloc!) este obligată să-şi legitimeze existenţa şi nu s-a inventat alt mijloc s-o facă decât prin alegeri. Ce ar ieşi din asta ne-a arătat clar ultimul sondaj... Dacă şi este sondajul respectiv un fals, cu siguranţă nu greşeşte mult. (vedeţi aici un text mai vechi).
Eu unul sunt convins că aceste proteste sunt umflate şi artificiale. Pentru ca un protest să devină cu adevărat popular, precum a fost acel din 2009 în Moldova, ori precum a fost acel din Ucraina, trebuie să existe o contradicţie de fond şi o incompatibilitate între putere şi protestatari. Fără a mai vorbi de calitatea liderilor. În configuraţia de astăzi protestele din Moldova seamănă cu un putsch rudimentar, asemănător cu acel al bolşevicilor din 1917. Nu există contradicţie fundamentală între protestatari şi putere şi aici e principala noastră tragedie.
S-a furat miliardul? E corupţie şi cumetrism peste tot? Ei şi? Priviţi-vă în oglindă. Oare nu seamănă ce vedeţi acolo puţintel cu Plahotniuc, Filat, Shor, Usatâi, Dodon sau o combinaţie a lor? Vă pare că exagerez? Aş... Ieşiţi într-o seară în Chişinău. Terase şi restaurante pline, maşini scumpe pe străzi, case luxoase şi blocuri noi de apartamente care au crescut ca ciupercile... Asta numiţi Dumneavoastră sărăcie? Îmi pare rău, dar eu, statistic considerat clasă mijlocie în Franţa, mic burghez, cum ar veni, sunt un sărăntoc pe lângă voi!
Nu vă supărati, dragii mei, dar atunci când mă indignam de pe aceste pagini de faptul ca s-au închis şcoli, în cea mai mare parte nejustificat, până şi acei care se consideră de stânga în Moldova (mă refer la noţiunea ideologică, nu geopolitică) îmi răspundeau că reforma a fost inevitabilă şi că s-a greşit doar în modalitatea de aplicare... Aş putea aduce şi alte exemple de luări de poziţie care-mi par absurde, dar nu am s-o fac de teamă să nu le dau unora idei... Şcolile ţin deja de trecut... Se poate.
Am văzut comentarii invidioase la ştirea de acum câteva zile precum că Directorul resurselor umane de la Air France rămânea fără cămaşă după o întâlnire cu sindicatele. Cică, uitaţi-vă cum se protestează la ei... Dar în Franţa noţiunea de justiţie socială e o valoare sfântă! În Franţa tipul care a fost prins cu evaziune fiscală a fost măturat imediat din Guvern. Fiindcă în Franţa se plătesc impozite şi se plătesc din greu. Şi se plătesc de toată lumea! Există o incompatibilitate de fond între tipul care nu-şi plăteşte impozitele şi marea majoritate a cetăţenilor...
Trebuie să înţelegem că nu poţi avea şi lupul sătul şi oaia întreagă. Toate noţiunile astea merg la pachet. Atunci când valoarea supremă într-o societate este banul, iar succesul se măsoară în preţul maşinii pe care o conduci, este absurd să aştepţi altceva. Puterea de astăzi, coruptă până în măduva oaselor, este doar vârful unei piramide fireşti... În ţara în care este „inevitabil” să se închidă şcoli, bandiţii nu pot fi decât şefi.
Poate rămân eu ultimul cretin care încă mai crede în democraţie... Dar... Ce nu vă place azi la Plahotniuc ori la Filat din ceea ce nu aţi ştiut despre ei până la 30 noiembrie? Şi în 2010 ce era într-atât de misterios si promiţător la ei? PD – o fostă branşă a PCRM-ului. Aleşi! PLDM – partidul de buzunar al fostului Director General al Departamentului Privatizare şi Administrare a Proprietății de Stat, al unui fost Ministru de Stat. Aleşi!
Câţi din acei care astăzi protestează activ au chemat la sabotarea alegerilor?
Furtul miliardului? O-ho, descoperire! Dar atunci când a fost BEM vândut ruşilor, nu era clar că anume acest lucru urma să se întâmple? Şi pe 30 noiembrie 2014, nu se cunoştea acest lucru? Dar de nunta lui Shor în incinta Palatului Republicii, pe atunci sediu temporar al Parlamentului, aţi uitat? Asta o-ho-ho când a fost!!! Dar nu prea au influenţat chestiile astea rezultatele scrutinelor...
Trebuie sa înţelegem că valoric vorbind, a fura un ou ori a fura un bou e tot acolo. Furt se cheamă şi una şi alta. Iar în politică un hoţ este un hoţ, indiferent de cât a furat. Tipul care a deturnat o mie de euro nu este diferit de acel care a furat un miliard. În politică concesiile mici duc inevitabil la catastrofe mari. De aia şi stau ei acolo sus, rânjind la toţi, fiindcă ştiu că acei pe care-i au în faţă sunt exact la fel. Şi de aia nici proteste masive populare nu sunt posibile astăzi, fiindcă acei din piaţă, marea lor majoritate, simt acest lucru. Valoric vorbind, nu există incompatibilitate. Doar invidie şi admiraţie ascunsă. O ciudă de a se regăsi de cealaltă parte a zidului...
Tot din această cauză şi nu au de ales DAdaiştii... Ei trebuie să recurgă la violenţă ori să meargă acasă. Cam aşa precum au făcut-o bolşevicii în 1917... Altceva nu este posibil. Nu poate cineva să se bage la dubă singur pe sine. Alegeri anticipate ar însemna exact acelaşi lucru precum putschul.
Se prea poate ca rezultatele scrutinului de peste 4 ani să fie exact aceleaşi... Dar patru ani e mai mult decât patru luni. Câştigăm timp. În patru ani poate trece cineva pe-alături să ne scoată din mocirlă...
P.S.: De îndată ce m-am pronunţat împotriva protestelor, am fost imediat acuzat de partizanat politic. Fiecare crede ce crede şi cât îl duce capul. Pentru curioşi, toate textele mele sunt publice. De la 2010 încoace. Căutaţi. Poate găsiţi indicii. Legităţi, coincidenţe. Dar nu uitaţi să vă priviţi în oglindă înainte de a ieşi la protest şi verificaţi dacă aveţi ştampila "votat" în buletinul de identitate.
Imagine 1: Leon Gordon, "Elegant Man in Mirror ", 1930s
Imagine 2: Chris Peters, "Stranger in the Mirror", 2008
