Din crăpătura peretelui
Au început a şerpui
Şoapte
Negre ca zgura
Şi unsuroase ca seul
Din cozile de oi
Lăbărţate
Pe care măcelarul
Le adună în oale
Căci i s-a spus
Că-i de leac
Dar nu i s-a spus
La ce anume
Şi el adună oale cu seu
Neştiind
Cum sa le vândă
Şi şoaptele curg
Şi ne ung cu negru
Pe la urechi
Şi plângeri se acumulează
La primărie
Pentru că zgârâie auzul
Când treci pe acolo
Şi-i stradă centrală
Şi Ariel-ul e scump
Iar detergenţii de producţie
Autohtonă
Sunt ineficienţi…
Şi s-au trimis
De la primari
Zidari şi calfe mari
Şi cu Manole zece
Şi-atunci când zidarii
Au început a desfunda
Peretele fisurat
Au dat
În loc de mortar
De sânge-nchegat