A traduce un poem este deja un lucru ingrat. A-l traduce de pe o traducere este practic un sacrilegiu… Cu toate acestea nu m-am putut abţine.
Căutând pe net texte despre Taj Mahal, pe care am avut fericita ocazie să-l vizitez acum câteva săptămâni, am dat de acest superb poem de Sahir Ludhianvi tradus în engleză deja. Fără îndoială, mulţi din cititorii acestor pagini stăpânesc şi limba lui Shakespeare... Cel puţin ei vor putea face abstracţie de al doilea filtru (al meu) şi vor aprecia textul în engleză. Celorlalţi, cu scuzele de rigoare pentru sacrilegiul despre care vorbeam mai sus, le propun o variantă în româna a unui text pe care l-am îndrăgit.
(Traducere proprie din engleză)
Pentru tine, Taj este poate un monument al iubirii;
poate că adori acest minunat loc,
dar, dragă,
hai să ne întâlnim undeva în altă parte !
În asemenea locuri regeşti,
noi – săracii?
Opulenţa regală se vede oriunde nu te-ai uita
doi sărmani iubiţi – aici ?
Pe bune, deloc la locul lor !
Scumpo, numai dacă ai vedea, după acest aşa numit simbol al dragostei,
dezmăţul vulgar al opulenţei.
Vrajită fi-vei de mauzolee regale,
numai de te-ai gândi
la casele noastre lugubre !
Nenumarate alte milioane sunt îndrăgostiţi;
cine ar spune că sentimentul lor nu este real
doar din cauza că ei, ca şi noi, nu au mijloacele
să pună pe el o publicitate ?
Aceste mauzolee, aceste arogante cetăţi,
aceşti piloni ai eminenţei regale, aceste grădini luxuriante :
În chiar aceste flori şi vii
curge sângele strămoşilor noştri, iubito.
Au nu crezi tu oare că şi ei erau întrăgostiţi,
oamenii, prin arta şi măiestria cărora
acest monument este într-atât de frumos ?
Ei şi iubiţii lor zac astăzi anonimi
în mormite fără nume, fără o singură lumânare
aprinsă pentru ei.
Aceste grădini pe malurile Jamunei,
acest palat, cu uşile, pereţii şi nişele lui dantelate –
sunt doar felul în care un împărat,
folosindu-se de bogăţia şi puterea lui,
îşi bate joc de dragostea noastră, a celor săraci,
N-am putea să ne întâlnim undeva în altă parte, iubito ?
-------------------------------------
Translated by Riz Rahim
For you, the Taj may be a monument of love;
you may adore this lovely spot
but, darling,
let’s meet somewhere else!
In such royal places,
we– the poor?
Regal opulence seen every which way,
two poor lovers– here?
Really out-of-place!
Sweetheart, under this so-called symbol of love,
if only you’d seen the vulgar splurge of opulence.
Charmed you may be by royal mausoleums,
if only you’d thought
of our own dismal homes!
Countless millions are in love;
who can say their emotions aren’t real
just because they, like us, have no means
to put up an advertisement?
These mausoleums, these arrogant forts,
these pillars of royal eminence, these lush gardens:
In these very flowers and vines
runs the blood of our own ancestors, my love.
Don’t you think they must also have been in love,
the people whose art and skill
made this monument so beautiful?
They and their loved ones now lie nameless,
in unmarked graves, without a single candle
yet lit for them.
These gardens, by the Jamuna,
this palace, the embroidered doors, walls and niches–
that’s just how an emperor,
using his wealth and power,
mocks the love between us poor people,
Could we meet somewhere else, darling ?
